| Dragoste | Dramă | Ficțiune generală |
Întreaga sa viață s-a învârtit în jurul a două femei, iar acum a ajuns să urască specia feminină și să nu-și dorească să aibă de-a face cu ele. Trecutul și nu neapărat al său, și-a pus amprenta și tot ce-și...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Îmi parchez mașina, un Aston Martin One-77 și cobor, însă oricât încerc să evit mulțimea de paparazzi ce se află la intrarea de la Castelul Moyland, nu reușesc. Sunt flancat din toate părțile, întrebări peste întrebări, blițurile aparatelor de fotografiat îmi deranjează ochii, iar zeci de microfoane apar în fața mea. Gărzile de corp intervin pentru a-mi face loc, dar sunt conștient că dacă nu le voi răspunde acum și nu le voi acorda măcar o poză, nu voi reuși să scap de ei pentru tot restul serii, astfel cea mai bună decizie este să o fac acum.
— Bună seara! Ușor, vă rog, vă voi răspunde tuturor, nu e nevoie să vă îmbulziți așa, le vorbesc, dar se pare că îmi bat degeaba gura cu ei.
Presa... niciodată nu mi-a plăcut. Cum încearcă ei să se bage în viața omului, fără să aibă acordul. Mi-ar plăcea să pot scăpa de ei, să nu trebuiască să fiu atent de fiecare dată unde merg și ce fac, cu cine mă întâlnesc, ca nu cumva să apar pe prima pagină a doua zi și să pătez imaginea lanțului hotelier.
— Domnișoara Elysia și-a anunțat logodna săptămânile trecute, vrem să știm, pe când vom avea parte de un asemenea anunț și de la dumneavoastră?
Direcți ca întotdeauna, nu se joacă. Gândesc și încerc să nu mă enervez, căci seara e de-abia la început și am venit aici să le fiu alături celor două femei din viața mea, nu să-mi bat capul cu întrebările inoportune ale celor din presă.
— Momentan nu am astfel de planuri, munca este cu mult mai importantă pentru mine. Însă, când va fi să fie, veți afla, stați fără griji, le răspund și privesc spre gărzile de corp, dându-le de înțeles că vreau să scap.
Poate dacă ar fi început cu un alt subiect, aș mai fi răspuns, dar au lovit fix unde nu trebuie, iar ca să nu le zic ceva urât, mai bine mă retrag și îi las să persecuteze pe altcineva.
Cu greu reușesc să mă strecor, întrebările continuă să se audă, la fel ca blițurile, dar eu le ignor și îmi continui drumul meu, știind că sunt așteptat. Doar că nici în interior nu am parte de o atmosferă care să-mi placă, căci toate privirile sunt pe mine, femeile par să mă dezbrace din priviri, unele, probabil singure, se apropie spre mine, iar bărbați se încruntă la mine. Mă servesc cu un pahar de șampanie și ignor pe oricine încearcă să intre în vorbă cu mine și înaintez spre camera în care știu că le voi găsi pe mama și sora mea, vedetele acestei seri.
Poate că pentru cei prezenți aici și care așteaptă să vadă noua lor colecție sunt vedetele serii, dar pentru mine vor fi mereu cele două femei din viața mea și singurele pe care le iubesc. Ele sunt de neînlocuit, sunt unice, sunt ale mele și la fel ca tata, aș face orice pentru a le vedea fericite. De fapt, asta și fac, sunt aici, rezist în fața celor din presă și a tuturor domnișoarelor ce-mi fac ochi dulci fiindcă știu că este important pentru ele să fiu prezent.
Castelul unde mama ține de câțiva ani buni prezentările ei este unul spectaculos, de o arhitectură aparte, realizat cu mulți ani în urmă, iar acum găzduiește diferite evenimente, majoritatea fiind legate de artă. De împrejurimi nici nu mai vorbesc, este înconjurat de apă, o apă atât de limpede și de o grădină cu trandafiri și foarte mulți pomi, ceea ce ador la el, mai ales că nu doar o dată s-a întâmplat să mă retrag și să-mi găsesc liniștea acolo, departe de invitații mamei.
