Imperiul sufletelor | Finalizată |

Capitolul 30

Elain Reyes

Întrebarea sa îmi răsună în minte, se repetă la nesfârșit și probabil va continua să o facă de acum înainte. Nu credeam că voi ajunge să-l aud pe cel căruia i-am dat porecla de îngâmfat să rostească această întrebare. Da, știam că aveam să discutăm despre o posibilă relație între noi, însă mă așteptam să mă numească direct iubita lui și atâta tot.

Dar nu, el mă surprinde încă o dată și mă face să îl ador tot mai tare...

Mă face să mă îndrăgostesc nebunește de el.

— Vreau, vreau, vreau, continui să repet același cuvânt și mă arunc în brațele sale, strângându-l cu toată puterea ce o dețin și având chipul ascuns în umărul său.

Acum că formăm oficial un cuplu, vreau ca săruturile și îmbrățișările să aibă loc zilnic. Îmi doresc să am parte de ele, de cât mai multe momente alături de domnul meu îngâmfat. Și cel mai tare îmi doresc ca relația noastră să funcționeze și să nu intervină nimeni și nimic între noi.

Brațele sale mă înconjoară imediat, fiind nedezlipiți acum, formând un întreg, iar inimile noastre bătând în unison, una pentru cealaltă. Fără să vreau, în secunda următoare lacrimile se eliberează, alunecând pe obrajii mei. Lacrimi provenite din eliberare și bineînțeles, din fericire. Nu suntem un cuplu obișnuit, nu am ieșit la întâlniri oficiale, nu știm foarte multe unul despre celălalt, iar întrebarea sa a venit din neant, însă n-am cum să nu simt emoțiile momentului prin toți porii.

Trecutul său, alături de această întrebare, cât și de faptul că i-am dezvăluit adevărul despre familia mea, m-au copleșit și m-au adus în acest punct. Nu am mai plâns de ani întregi, de când mama și tata s-au despărțit și credea că nu o voi mai face vreodată.

Însă multe din cele ce credem că nu mi se vor întâmpla, se întâmplă. Și totul datorită lui Niklas, îngâmfatul ce a intrat nu doar în mintea mea, ci și în inima mea.

A pătruns în viața mea în cel mai neașteptat moment, m-a făcut să mă atașez de el, să-l îndrăgesc și nu cred că va mai ieși vreodată... Sau cel puțin așa sper, căci în prezent nu mă pot gândi la un viitor fără Niklas, fără momentele noastre inocente și nu chiar...

Cu toate că am mintea încărcată, sunt conștientă de exterior și îi aud suspinele, îi simt lacrimile pe gât, lacrimi ce ajung să se împletească cu ale mele. Nu știu cauza, nu știu dacă se simte confortabil să plângă și cu toate că îmi fac griji, vrând să-l întreb ce se întâmplă cu el, aleg să păstrez tăcerea. Bărbații nu plâng des, cu atât mai puțin în prezența femeilor, de aceea cred că cel mai bine este să-l las să se elibereze, iar când va fi calm și voi fi și eu calmă, vom putea vorbi despre asta.

— Nu obișnuiesc să plâng, n-am mai făcut-o de când am deschis plicul cu rezultatele testului ADN. Atunci am făcut-o de fericire, cum de altfel o fac și în acest moment. Sunt fericit, mai fericit decât credeam că pot fi... Și totul ți se datorează ție, m-ai schimbat mult, iar asta fiindcă tu ești acea „ea" de care tata continuă să îmi spună încă din copilărie. Ești acea femeie ce va fi o provocare pentru mine întreaga viață, dar care va trezi în mine sentimentele cele mai frumoase. Ești femeia ce mă pune la punct și mă face să mai renunț din când în când la comportamentul meu grosolan. O lungă perioadă n-am vrut să dau crezare cuvintelor sale, dar uite că ai apărut tu și acum nu pot să mi te scot din minte, mă gândesc doar la tine, la un viitor împreună cu tine... Și crede-mă, în acest moment lanțul hotelier nu mai contează, cum nu contează nici posibila căsătorie a Elysiei. Acum doar tu contezi și viitorul ce-l vom avea împreună, unul ce va dura până când unul dintre noi va muri. Nu pot accepta mai puțin de atât.