| Dragoste | Dramă | Ficțiune generală |
Întreaga sa viață s-a învârtit în jurul a două femei, iar acum a ajuns să urască specia feminină și să nu-și dorească să aibă de-a face cu ele. Trecutul și nu neapărat al său, și-a pus amprenta și tot ce-și...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
O nouă dimineață, o nouă săptămână și un nou început pentru mine și Elain. Sau cel puțin asta sper căci m-am decis. Am decis să urmez bătăile inimii ce mă îndeamnă să încerc, să mă abandonez sentimentelor și să o cuceresc pe Ella, să îmi permit să fiu fericit cu ea. Însă nu știu cum o voi face, dacă ea va continua să fie înțepată nu voi reuși să mă abțin și îi voi răspunde, iar asta va strica totul, voi face pași în spate și orice progres făcut până în acel moment va dispărea.
Dar gata cu gândurile negative ce nu mă ajută, de acum voi gândi pozitiv și mă voi ajuta de orice încât să fac totul să funcționeze așa cum trebuie. Faptul că Ella o ajută pe sora mea la pregătiri e un avantaj pentru mine, avantaj de care voi profita pentru a o cunoaște mai bine, pentru a petrece timp în preajma ei, cum de altfel voi încerca și la birou să o țin cât mai aproape.
Deja în drum spre hotel, de data asta pe jos, profitând de vremea frumoasă îmi iese în față o bătrânică ce are brațele încărcate de buchete de flori de dimensiuni mici, dar atât de frumoase. Gândul meu fuge imediat la ea, la fata ce o pot asemăna cu o floare și care le iubește atât de mult încât de cum le vede e toată numai un zâmbet. Și cu toate că ceea ce vreau să fac e clișeic, pe lângă că nu am crezut că îmi va trece vreodată prin cap, pentru ea și pentru a o vedea zâmbind, iar acel zâmbet să fie cauzat de mine îi voi cumpăra un buchet, dacă nu mai multe.
— Bună dimineața! îi vorbesc doamnei cu florile. Cât costă un buchet?
— Bună dimineața, tinere! Cât vreți, atâta dați, încerc de câteva zile să vând, însă nu prea am avut succes, multe au ajuns la coșul de gunoi, cu un glas încet și vizibil obosit, bătrânica îmi vorbește, fără să mă privească.
Mă întristează ceea ce aud, florile poate că nu sunt perfecte, însă sunt atât de colorate și un iz parfumat se simte venind dinspre ele. Plus că această femeie le-a îngrijit, stă cu orele în picioare mergând dintr-o zonă în alta, cu speranța că poate cineva i le va cumpăra și nu merită ceea ce i se întâmplă.
— Le voi lua pe toate, îi vorbesc și atunci își ridică privirea asupra mea, șocul citindu-i-se pe față, însă eu nu glumesc.
Știu că prin fapta mea voi face două persoane fericite, iar asta e tot ceea ce contează.
Astfel, scot portofelul de unde sustrag o bancnotă de o sută de euro, cu toate că nu ar valora chiar atât de mult, ca mai apoi să i-o întind, iar ea să-mi dea întreg brațul de flori. Bineînțeles că o las mască cu acțiunea mea, iar la colțul ochilor deja se pot vedea lacrimile, cum și pe chipul său observ recunoștință, alături de fel și fel de emoții.
— Domnișoara este o norocoasă dacă ați făcut asta pentru ea. Să fiți fericiți și să vă iubiți, iar aceste hortensii să vă aducă înțelegere profundă în relația voastră, cât și emoții de tot felul pe care să le experimentați, să le trăiți pe deplin.
