Imperiul sufletelor | Finalizată |

Capitolul 35

Elain Reyes

Un miros dulceag îmi îmbată simțurile, pe când o lumină puternică mă deranjează, ambele trezindu-mă dintr-un somn profund. Iar în momentul când deschid ochi, mișcându-mi puțin și corpul, regret că am făcut-o. Se pare că adormisem pe canapea, într-o poziție nu tocmai confortabilă, iar acum simt durere în toate membrele. 

Cred că am adormit târziu în noapte, după o discuție lungă avută cu Niklas. Evident, i-am spus că sunt de acord cu dorința sa, că aceeași dorință o aveam și eu... Iar mai apoi nu ne-am putut abține din a începe să planificăm ce urmează să facem. Evident nu aveam cum să ne apucăm acum de renovare, însă urma să o facem, ușor, ușor. Și aveam să transformăm casa în acasă, într-un cămin pentru noi. Avea să fie perfectă pentru noi și să fie locul în care să ne întoarcem în fiecare seară. Urma să petrecem timp împreună, înăuntru sau în grădina de afară, în fiecare zi. 

— Bună dimineața! glasul acum răgușit al iubitului meu mă scoate din gânduri. 

Îmi ridic chipul spre locul din care se aude, ignorând durerea ce mă străfulgeră. Iar zâmbetul imens de pe chipul său, alături de buchetul de flori ce-l ține îmi brațe mă fac să uit cu totul de durerile cu care m-am trezit.  Împleticindu-mă în picioare, mă ridic de pe canapeaua ce s-a dovedit extrem de incomodă, mergând spre îngâmfatul meu ce nu pare să aibă vreo durere. 

— Poate că a ta este bună. A mea nu prea, mă plâng și luându-i buchetul din brațe și punându-l pe un dulap din apropiere, îl las să mă îmbrățișeze.

— O baie fierbinte, iar mai apoi un mic dejun delicios la mama acasă vor ajuta, ce zici? nu doar că mă îmbrățișează, ci mă ridică în brațele sale, făcându-mă să-i înconjor mijlocul cu picioarele și să mă agăț bine de el. 

— Tot ce e posibil, îi vorbesc, ascunzându-mi chipul în umărul său, sărutându-i în același timp pielea dezgolită. Canapeaua de la hotel a fost cu mult mai bună, n-am avut nicio durere dimineața, mă plâng încă o dată, amintindu-mi de acea noapte. 

A fost un înfumurat cu acte, opusul unui gentleman și m-a lăsat să dorm eu pe canapea. Norocul său că a fost comodă și în afară de frigul ce mă cuprinsese înainte de a adormi, n-am avut probleme. 

— Sunt sigur că a fost mai bună, rostește atât de încet încât de-abia îl aud. 

— Ce vrei să spui prin asta?

— Vreau să spun că n-ai dormit pe canapea, ci în brațele mele. Începusei să tremuri și n-am rezistat să te văd așa, astfel că te-am luat ușor în pat și toată noaptea te-am ținut în brațele mele. Am avut mare noroc că nu te-ai trezit peste noapte și am reușit să te așez înapoi, fără să ști ce făcusem. 

Dezvăluirea lui mă irită și mă trezesc mișcându-mă în brațele sale, până în punctul în care-l fac să mă lase jos. Cum a îndrăznit să facă așa ceva? Cum să mă atingă, când eram într-o pijama minusculă, să mă țină o noapte întreagă în brațele sale și să nu îmi spună nimic?

— Îți amintești pedeapsa ce ți-o dădusem în Amsterdam? Ei bine, o reluăm acum pentru că mi-ai ascuns așa ceva... Înfumurat mai ești, mă răstesc la el și mă îndepărtez cât de repede pot de locul în care ne aflăm, intrând în prima încăpere ce o găsesc în calea mea. 

Constat imediat că mă aflu în baie, o baie mare în mijlocul căreia tronează o cadă. Iar aceasta era pregătită, aburii ieșind din apa fierbinte, iar mirosul spumei ce o adăugase Nik, plutea în aer. Deci la asta se referea el când spunea despre baia fierbinte și cel mai probabil avea de gând să o facem împreună... Ei bine, acum rabdă, așa meriți dacă m-ai mințit...