Imperiul sufletelor | Finalizată |

Capitolul 31

Elain Reyes

Aflată în brațele celui ce-mi face inima să bată mai tare, doar prin prezența sa, privesc la cuplul din dreapta mea și la soarele ce răsare parcă din spuma mării. Odată cu acest răsărit, începe o nouă zi și nu numai... De astăzi nu mai suntem patru suflete separate, suntem uniți și pregătiți să învingem tot ce ne așteaptă.

— Cu voi ce se întâmplă? Unde sunt replicile sarcastice ce vi le aruncați unul celuilalt? glasul lui Zach răzbate până la urechile mele.

Eram conștientă că această întrebare avea să vină... Nu sunt surprinsă de ea pe cât sunt că el este cel ce o pune. Mă așteptam la Elysia fiindcă în dățile în care vorbisem cu ea legat de Nik, tot spunea că Thea ar fi iubita lui, iar acum să ne vadă atât de apropiați e ceva neașteptat. Pe când fratele meu a dibuit de la început că ceva se petrece între noi și tocmai de aceea m-a ajutat să îl țin la distanță și să-l fac și gelos din când în când. Deci el ar trebui să știe ce se întâmplă și să nu mai pună întrebări prostești. Întrebări ce nu fac altceva decât să strice momentul și să mă întrerupă din a asculta valurile mării cum lovesc stâncile, iar păsările zboară, bucuroase de libertatea ce o au.

Până să iau acel zbor ce m-a adus în Germania mă simțeam ca o pasăre prinsă într-o colivie. Nu puteam să fac nimic, ieșeam doar cu cine își dorea tata, când și unde dorea el, altfel cine știe ce se întâmpla, ajungeam în ziare și îi stricam reputația. Prietenii ce îi aveam erau mai mult pe interes, nimic din viața ce o aveam în New York nu îmi oferea bucurie, poate doar momentele rare ce le petreceam cu Zach și tatăl său. Faptul că m-au lăsat să mă întâlnesc din când în când cu ei m-a făcut să nu îmi ies din minți și să-i urăsc cu toată ființa mea.

Însă acum realizez că plecarea mea mi-a adus multe lucruri bune... Am scăpat din „închisoarea" lor, am căpătat o prietenă adevărată și am și o relație. Aș putea spune că sunt asemenea păsărilor ce zboară pe cer... Sunt liberă să fiu fericită, sunt liberă să ofer iubire și să o primesc la rândul meu.

Și am de gând ca situația să rămână la fel. Nu-mi pasă dacă mă vor lăsa fără banii lor, nu-mi pasă că-mi vor interzice să mă mai întorc în casa în care am crescut. Pot munci și-mi pot câștiga singură banii, iar casa aceea nu mai e de mult acasă pentru mine, deci nu-mi va fi dor de ea.

Voi rămâne aici și voi fi fericită alături de Nik, voi munci alături de el sau voi căuta ceva ce să-mi aducă plăcere... Iar în ceea ce privește locuința, îmi doresc să avem un loc al nostru ce să-l numim acasă. Probabil încep să visez mai departe, în loc să o iau ușor, dar asta nu e neobișnuit... Noi oricum nu am pornit ca toți ceilalți, deci nu o vom face nici de acum înainte.

— Ia uite-te la el, ne ia pe noi la întrebări când eu ar trebui să-l iau pe el... Mi-ai ascuns atâția ani că ai o soră și când ai apărut și v-ați văzut m-ai lăsat să cred că ți-ar plăcea de ea.

Ce spuneam... la noi nu se poate să simplificăm situația și să o luăm pas cu pas. Niklas în loc să-i dea răspunsul ce-l dorea, unul simplu, trebui să se ia de el.

— Spre apărarea mea, am vrut să vă fac un bine amândurora. Ea voia să fiu un fel de paravan între voi și să scape de tine, iar eu voiam ca tu să te apropii de ea pentru a o determina să-și permită să simtă. 

Și bineînțeles că nici Zach nu ușurează treaba, ba chiar mai rău, o complică... cel puțin pentru mine. I-am spus lui Nik care e legătura între noi și că eu am vrut să păstreze secretul, însă nu i-am spus și intențiile mele.

— Așa deci, nu voiai să mă apropii de tine, glasul cu care îmi vorbește este unul amuzat și la câteva secunde îi simt buzele cum se plimbă pe spatele meu. N-ai fi reușit, atracția dintre noi ar fi devenit mult prea puternică încât să-i poți rezista, de data asta îmi adresează cuvintele doar mie, șoptindu-le la ureche.