Veninul Trecutului

Ploaia de stele

M-am așezat pe unul dintre scaunele din fața tejghelei. Băiatul cel nou s-a întors spre mine și m-a privit în ochi.

-Cu ce te servesc?

-Un cocktail, orice fel, doar să fie dulce, am răspuns lipsit de viață.

-Imediat.

A ridicat un pahar lung cu gât larg în care sclipea lumina ledurilor. S-a întors spre vitrină și a luat câteva sticle pe care le-a învârtit în aer și a turnat din ele în pahar, după care a scos două chestii argintii ce păreau niște pahare mari de amestecat, a turnat niște petale roz plus suc de lime și a amestecat câteva secunde după care le-a turnat pe toate în paharul pe care l-a așezat în fața mea.

Am afirmat din cap în semn de mulțumesc și am gustat cocktail-ul, un zâmbet s-a strecurat pe fața mea, papilele mele gustative au fost încântate de aroma puternică și bogată a ingredientelor.

-De cât timp lucrezi aici?

-De două zile, nu a ieșit bun cocktail-ul?

-A ieșit super, întrebam fiindcă nu am mai văzut pe celălalt barman care tot lucra aici de ceva timp.

-Ah, nu știu, am văzut anunț că se caută barman și am zis să încerc, am nevoie de bani fiind nou în oraș, e destul de greu.

Am continuat să beau din pahar și priveam în gol, lăsând muzica din club să îmi umple mintea cu versurile care se auzeau în boxe. Paharul a rămas gol, am lăsat bacșiș și m-am îndreptat spre camera unde voiam să mă odihnesc și să uit câteva ore de cele întâmplate. Când am intrat înăuntru, privirea mi s-a fixat pe patul gol al Lunei, în fața mea s-au derulat momentele din seara aceea când a avut coșmar și cum am dormit pe jos, ținând-o de mână. Am oftat adânc și m-am așezat pe patul ei, privirea s-a fixat pe rama foto pe care mi-a făcut-o cadou, am luat-o în mână și am privit chipurile noastre din fotografie, iar cu degetul mare am mângâiat fața ei. Voiam să îi aud vocea, absența ei se simțea din ce în ce mai mult, îi căutam ochii negri prin jur, dar nu mai erau, trebuia să mă obișnuiesc cu ideea că de acum încolo, zilele nu vor mai fi la fel. Ușa din fața mea s-a deschis și înăuntru a pătruns Grecu, privind fotografia.

-Ce faci?

Am ridicat rama foto și am coborât-o pentru ai răspunde cu un gest. Nu aveam puterea de a spune că privesc lucrurile rămase a Lunei, încă nu eram împăcat cu ideea că ea nu mai e.

-Ah... Vrei să mergem să bem ceva la mine acasă?

Am stat puțin pe gânduri, nu știam dacă să stau acasă și să dorm sau să merg să petrec timpul cu ceilalți, dar privirea lui Grecu m-a convins să merg.

-Stai doar să mă schimb de costum.

-Te schimbi acolo, oricum e mai bine să îl lași acolo, e mai în siguranță.

M-am ridicat și am plecat amândoi spre motorul lui, m-am așezat în spate, mi-am pus casca pe cap și am pornit spre casa lui.

Am dat casca jos și m-am îndreptat spre intrare. Înăuntru toată lumea râdea, vorbea, se simțeau bine iar asta mă irita. Știu că am obținut victoria importantă dar, am pierdut două persoane foarte importante care s-au sacrificat pentru noi, iar ei, se comportă de parcă nici nu le-ar păsa. La apariția mea, toată lumea a făcut liniște și m-au privit zâmbind, eu eram singurul posomorât de acolo, i-am salutat și m-am îndreptat spre etaj, unde am intrat într-o cameră și m-am schimbat rapid de costum. Eram îmbrăcat într-un hanorac alb și pantaloni cargo negri, am coborât jos și mi-am luat o băutură după care am petrecut timp cu restul, deconectându-mă de gândurile care mă bântuiau.