Veninul Trecutului

Renașterea

M-a așezat pe bancheta din spate, auzul mi-a revenit iar sunetul armelor înconjurau locul, Luna era în dreapta mea, gâfâia de la cât a alergat, nu știu ce simt, dar când o priveam, sentimentele mele pentru ea, care erau cândva puternice, s-au scufundat în adâncul inimii mele, iar un sentiment necunoscut, mă orbea. Încercam să îmi dau seama dacă e doar o iluzie tot ce văd, sau ea chiar nu mi-a spus că e vampir. Și-a îndreptat privirea în față și atunci, am putut vedea culoarea neagră a ochilor. Maghedon avea dreptate, chiar este vampir, culoarea ochilor reveneau la normal când nu era tensionată iar lentilele de contact mai mult ca sigur aveau rolul de a ascunde roșul aprins în care se schimbau ochii ei. Încrederea s-a evaporat odată cu spusele lui, de atunci nu o mai priveam la fel pe Luna, deșii era tot ea, același chip, aceeași personalitate, pentru mine era o altă persoană. Ne luptam de atâta timp cu vampirii, ca să aflu mai târziu că ea este ca și ei. Am fost mințit și folosit de toată lumea, țelul lor nu era să mă ajute pe mine sau pe oamenii nevinovați care cădeau pradă lui Maghedon, ci pe ei, își hrăneau orgoliul ucigând vampiri, care, nu știu dacă chiar sunt răi sau pot trăii liniștiți împreună cu oamenii. Nu știu dacă tot ce a spus el este adevărat, uciderea mamei de către Luna nu pare adevărat dar, faptul că ea este vampir a fost confirmat.

Ne-am întors la casa lui Grecu, mașina s-a oprit în fața garajului iar bunicul a coborât rapid din mașină, îndreptându-se spre intrarea casei. În timp ce coboram îngândurat din mașină, în spatele meu s-a oprit motocicleta de pe care a coborât Grecu, plin de vânătăi. I-am aruncat o privire seacă și am mutat privirea spre norii negri umpluți cu fulgere care se arătau amenințător deasupra clădirilor. Ochii mei au observat mai la stânga, un laser roșu gros care se ridica în cer, despicând în două plapuma neagră care acoperea cerul. E clar că Maghedon își pune planul în aplicare, am respirat ușurat când mi-am adus aminte că jumătatea cealaltă de cristal se află la noi, chiar dacă nu mă ma interesează atât de mult de ce se va întâmpla.

Am intrat în casă, nu am făcut mulți pași că am putut simții atmosfera tensionată din jurul meu. În capeții opuși ai mesei stătea Luna și Abraham care strigau unul la altul. Tichilichi împreună cu bunicul priveau de pe canapea toată scena agitată, Grecu a trecut pe lângă mine și s-a apropiat de masa bombardată de cuvintele tăioase a fiecăruia.

-Calmați-vă! Ce s-a întâmplat?

-Omul ăsta nu e în stare să supravegheze nici măcar un cristal securizat! strigă Luna în timp ce arăta acuzător cu degetul spre Abraham.

Grecu și-a mutat privirea pe chipul șocat al lui Abraham, care privea pierdut în gol.

-Eu, eu... Nu am avut de unde să știu că vor venii după el atât de direct.

-Și nu ai încercat să îi oprești?

-Păi...

-Era ocupat cu număratul nenorociților de bani! Doar de atât e în stare, să numere banii toată ziua și nimic mai mult, se bosumflă Luna.

Grecu și-a pus mâna pe față și a respirat dezamăgit.

M-am înșelat, Maghedon acum că are și cealaltă jumătate de cristal, își poate duce la bun sfârșit planul fără vreo problemă.

-Și acum ce vom face? adăugă Tichilichi de pe canapea.

Din spatele meu s-a auzit niște pași apropiindu-se, am privit peste umăr iar în câmpul meu vizual au apărut Alfred cu Nicolas și Iaga. S-au apropiat de centrul camerei și au privit în jur.

-Am auzit că planurile nu prea merg pe aci.

Grecu s-a întors șocat de vocea familiară pe care o aude. L-a privit din cap până în picioare și s-a apropiat de el oferindu-i o îmbrățișare.