Veninul Trecutului

Ne faci o poză?

Pășeam printre mulțimea de pe trotuar, era destul de aglomerat având în vedere ora. Aveam gluga trasă pe cap și căștile în urechi, trebuia să mă deconectez cumva de lumea asta și problemele care o însoțeau. Am cotit la dreapta pe o stradă din centru, nu aveam un loc anume unde trebuia să ajung. Gândurile mele se împleteau cu muzica, mă chinuiam să îmi scot din cap măcar pentru câteva minute, pe Carl.

Am ajuns în fața unei statui uriașe, nu știam cine e respectivul sculptat, doar admiram capodopera înaltă de 5 metri. Era înconjurată de câțiva oameni care treceau, aruncau o privire și continuau drumul. Am văzut cu coada ochiului cum se apropiau 2 tineri de mine, i-am analizat rapid și mi-am fixat privirea asupra statuii.

-Hei, ne poți face o poză cu statuia, te rog? rosti băiatul în timp ce ținea pe o fată de mână.

Le-am aruncat o privire confuză, prezența lor mai lipsea, încercam să îmi scot din cap pe Luna și Carl, iar ăștia 2 apar în fața mea. Mintea mea îmi juca feste, în chipurile lor puteam vedea fața Lunei și a lui Carl, m-am frecat la ochi iar privirea mi-a revenit la normal.

-Sigur, am rostit posomorât.

Mi-au întins un smartphone și s-au așezat în fața statuii. Am făcut câțiva pași în spate pentru a cuprinde în cadru toată statuia împreună cu cei 2 din fața ei. Am făcut câteva poze în care zâmbeau și se îmbrățișau.

-Mai una te rog.

S-au apropiat unul de altul, brațele lor s-au împletit iar buzele lor s-au unit, devenind un întreg.

Am strâmbat puțin din nas și am privit peste telefon, pe bune că așa vor să le fac poza? Parcă viața își bate joc de mine. Poza s-a făcut, s-au apropiat de mine și le-am înapoiat telefonul.

-Mulțumesc, rostii cu un zâmbet cald. S-au îndepărtat și au ieșit din câmpul meu vizual.

Ceasul de pe telefon mă avertiza că e deja târziu și că ar fi cazul să mă întorc înapoi.

DeleteCreated with Sketch.

Următoarea zi.

Îl zăresc pe Grecu care verifica lama fiecărei katane. M-am apropiat de el și am privit reflexia mea în katana, s-a întors spre mine și mi-a zâmbit.

-Hei Luna.

-Hei.

-S-a întâmplat ceva? întrebă în timp ce trecea degetul pe lamă.

-De 5 zile, Nathan se comportă ciudat. Până acum, de când l-am întâlnit am crezut că el e alesul, dar în ultima vreme comportamentul lui s-a răcit. Ieri mi-a fost alături și ca să mă înveselească a spus că îmi aduce smoothie-ul preferat, dar l-am găsit pe masa din dreapta ușii iar el nu era nicăieri.

Grecu și-a ridicat fruntea și privea undeva pe tavan.

-Carl a fost cu tine?

-Da. Ce legătură ar ave-. Mintea mi s-a luminat și atunci am realizat, am privit în gol realizând de ce Nathan se comportă așa.

Grecu a rămas tăcut și a luat următoarea katană pe care o verifica.

-E gelos...

-Bingo. Am văzut privirea din ochii lui, crede-mă că recunosc când văd un îndrăgostit. Am avut atât de mulți elevi îndrăgostiți în cât le-am pierdut șirul, iar Nathan, pot spune că prezintă o afecțiune față de tine.

Am tăcut și am ascultat cuvintele pe care le rostea.

-Pe mine mă îngrijorează altceva la el, și anume reacția lui.