Veninul Trecutului

Micul dejun

1 ianuarie, 10:21

Razele soarelui îmi încălzeau tot corpul, m-am forțat și am deschis ochii. Totul era alb, era prea liniște în camera asta. Am privit în dreapta mea unde dormea Luna pe canapea, părea obosită, dar unde mă aflu? Mă cobor de pe masa pe care stăteam când o înțepătură ușoară și-a făcut brusc apariția pe gâtul meu. M-am îndreptat spre cea mai apropiată oglindă, pe gâtul meu se aflau două urme ce semănau cu niște găurele. Să mă aflu în continuare în lumea viselor? Dar nu cred că aș fi realizat, totul pare foarte real.

Am deschis ușa din fața mea și mi-am lăsat ochii să cerceteze holul lung plin cu picturi abstracte ușor încântătoare. Ușa din capăt parcă mă striga, am înaintat fără prea multe distrageri. Soarele de afară m-a orbit cu razele lui puternice care îmi săgetau corpul cu căldură. Mașina Lunei se afla parcată în fața unui garaj, lângă gardul înalt de lemn cu stâlpi de beton erau plantate câteva soiuri de flori care creau o paletă bogată de culori în fața gazonului tuns. Unde ne-ai mai dus iar, Luna? Nu puteam să îmi găsesc nici-un punct de reper, sunt convins că e un loc complet nou, încercam să îmi aduc aminte unde am fost ultima dată, dar totul e neclar. Îmi amintesc că trebuia să caut într-un bar niște informații, de acolo totul e în ceață. Mi-am mângâiat zona aceea a gâtului unde durerea își făcea din nou prezența, m-am dus spre colțul casei. Trotuarul ducea spre spatele casei, sper doar să nu fie vreo surpriză neplăcută.

Cu cât mă apropiam mai tare, muzica începea să se audă din ce în ce mai clar. Ochii mei au săgetat rapid toată zona de eventualele capcane, când m-am asigurat că totul e curat, m-am apropiat subtil de uriașul care uda florile de lângă zid.

-Cum te simți, Nathan?

Ce nai-... nu văd să aibă vreun ochi la ceafă, cum a știut că mă apropii de el?

-Cine ești? am întrebat pe un ton dur.

S-a întors spre mine schițând un zâmbet pe sub mustața lui albă. Pectoralii lui pronunțați mi-au atras instant privirea, tot corpul lui era bine făcut, clar nu aș fi avut nici-o șansă împotriva lui.

-Grecu, omul care ți-a salvat viața. Mi-a spus Luna deja totul, nu e nevoie să te prezinți.

El e Grecu? Mă așteptam să fie un bărbat solid, dar nu mi l-aș fi imaginat vreodată așa de bine făcut, și de... tânăr. După barba pe care o avea, părea să aibă 65 de ani, dar fața lui spunea complet altceva. Ar fi nepoliticos să îl întreb vârsta lui, mai bine presupun că ar avea 50 de ani.

-Ce s-a întâmplat ultima dată?

-Ai fost într-un bar să cauți informații despre mine, când un vampir și-a făcut prezența în bar care te-a convins să bei alcool. Te-ai făcut praf și ai plecat cu ea acasă unde, ei bine, a servit cina, la propriu. Ai avut noroc că te-a găsit Luna la timp, altfel erai pilaf.

-Ce s-a întâmplat acolo?

-Nu știu nici eu exact, le-am găsit pe asfalt, Aerin ținea un pistol îndreptat spre Luna, am tăiat cu katana glonțul în două, Aerin a fugit, pe tine te-a dus la mine bla bla bla și iată-ne aici. Asta s-a întâmplat, nu ai cum să îți amintești că erai beat criță.

În ciuda celor spuse de Grecu, am reușit să îmi amintesc, ea a apărut în bar de nicăieri și i-a făcut praf pe tipii ăia, nu pot să cred că Aerin a făcut asta. Am bănuit că ceva nu e în regulă cu ea, mai ales puterea pe care o avea. Ar trebuii să îmi ascult instinctul mai des.

-Ar trebuii să te mai odihnești, până se cicatrizează rana așa cum trebuie, a adăugat în timp ce uda florile cu stropitorul.

Am privit tăcut cum apa cădea pe pământul florilor care se închidea la culoare când intra în contact cu lichidul cristalin. Am privit prin jur căutând un loc mai retras unde aș putea să îmi pun gândurile în ordine fără să fiu deranjat.