Veninul Trecutului

Aerin

-Noapte bună Melanny!

-Noapte bună domnule!

Am închis ușa după mine și am pornit spre stația de tramvai unde urma să urc în mijlocul de transport pentru a ajunge în apropierea locuinței mele.

Cobor din tramvai și mă îndrept spre apartamentul aflat la etajul 2 al blocului. Introduc cheia în ușă, răsucesc de două ori și deschid ușa. Intru înăuntru și închid ușa după mine. A fost destul de obositor la servici, nu vreau altceva să fac decât să mă așez în patul meu comod și să mă odihnesc.

Traversez prin două încăperi și ajung în fața ușii dormitorului, ceva nu era în regulă. Ușa era puțin deschisă, semn că e posibil ca cineva să fie cu mine în apartament. Am ghinionul de a locui singur pe această scară, neputând întreba pe un vecin dacă a văzut vreo persoană dubioasă la ușa apartamentului meu.

Creierul meu începea să se lupte cu miile de scenarii care-mi treceau prin cap, o fi cineva în apartament cu mine? Am lăsat eu ușa deschisă și nu mai țin minte? E imposibil, eu nu las niciodată ușa deschisă la dormitor.

Am întins mâna spre clanța ușii împingând-o ușor spre interior. Am scos pistolul pe care îl aveam asupra mea și cu pași mici și silențioși, am pătruns în dormitor.

Cu pistolul ațintit spre norul de întuneric, am întins ușor mâna stângă spre întrerupătorul de pe perete care se afla imediat în stânga ușii. S-a luminat toată camera. Ținteam fiecare colț al încăperii, nu era nimeni.

Ciudat, dormitorul e gol însă ușa era deschisă.

Las pistolul jos, liniștindu-mă. Sting becul din dormitor și mă întorc spre bucătărie pentru a lua o gustărică înainte de somn. Totul se face negru.

Îmi simt capul greu, o durere îmi sâcâia ceafa, încerc să duc mâna stângă spre gât, însă era imposibil de mișcat. Deschid ușor ochii și îmi privesc mâinile legate de cotierele scaunului, picioarele la fel. Ce Dumnezeu?. Ridic privirea și nu apuc să realizez ce se întâmplă căci mâna se lipește de gura mea.

-Să nu îți vină proasta idee de a scoate vreun cuvânt, altfel îți voi vopsi acești pereți, albi, cu sângele tău. M-am făcut înțeleasă?

Am dat din cap în semn că da. Am privit-o confuz, era înaltă, după armele pe care le avea părea o fată periculoasă. În stânga și în dreapta ei se afla câte un bărbat solid, înarmați și ei până în dinți. Aveau câte 5 cuțite pe fiecare braț, trebuie să fie ceva asasini.

-Probabil te întrebi cine suntem, spuse femeia după ce și-a retras mâna de pe gura mea.

-Așa ar fi frumos, având în vedere că ați intrat la mine în casă fără voia mea, i-am răspuns cu un ușor sarcasm simțit în voce.

-Vom vedea dacă mai ești sarcastic mai târziu.

Și-a ridicat mâinile spre gluga neagră pe care o avea pe cap și a dat-o pe spate. Nu-mi venea să cred ce văd ochilor, avea părul alb complet. Am amuțit.

-Ți-a fost dor să mă vezi?

Era Aerin, cel mai periculos vampir, era de rang 2, mâna dreaptă al lui Amarus Maghedon. Dar ce caută aici? Vampiri au dispărut din lumea oamenilor.

-Ce cauți aici? Cum de ai rămas în viață?

-După ce Ochi Portocaliu a tras ultimul foc, Amarus a reușit să se retragă. Eram grav rănită, credeam că acolo îmi este sfârșitul însă, voi, oameni proști, ați lăsat garda jos când nu trebuia, astfel Amarus a reușit să arunce în aer podul când nu v-ați așteptat

-Dar v-am văzut cum ați căzut toți în Abisul lui Hades... am murmurat.

-Ei bine, am supraviețuit, iar acum să începem treaba pentru care am venit. O să trec direct la subiect, unde este Nathan?

-Nu îl cunosc, am rostit cu silă.

Aerin și-a îndreptat postura și mi-a aruncat un zâmbet.

-Știam că vei răspunde așa, de aceea l-am adus pe Sparky.

A scos din spatele ei un clește care avea capeți extrem de ascuțiți precum un ac.

-Ștefan, fă cunoștință cu Sparky, Sparky, el este Ștefan, următoarea ta victimă. Vezi tu, Ștefan, îl folosim pe Sparky pentru a despica oasele victimei care nu vrea să colaboreze, creând o durere insuportabilă. Acum că am făcut prezentările, te voi întreba din nou, unde..este.. Nathan?, spunea fiecare cuvânt cu câte o deschidere de clește.

-Apropie-te Aerin.

Aerin se apropie de mine moment în care i-am dat un cap în gură care a catapultat-o un pas în spate.

-Ți-am spus că nu știu cine este acest Nathan, i-am răspuns cu același zâmbet sarcastic de adineauri.

Fata și-a șters sângele de la buză și mi-a schițat un zâmbet apropiindu-se.

-Păcat Ștefan, pari un bărbat inteligent, moment în care mi-a înfipt cleștele în braț creând o durere greu de imaginat.

-Ne vom distra așa până te hotărăști să îmi spui unde este Nathan.

-Nu... îl cunosc... am reușit să răspund printre durerea pe care o simțeam în brațul stâng.

Aerin auzind răspunsul meu pe care nu îl aștepta, a început să răsucească cleștele în mijlocul osului. Simțeam că înnebunesc de durere.

-Of Ștefan, vom sta aici muuult și bine.