UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 12- Privire de otel

-Ce crezi dragule,nu-i asa ca se potrivesc de minune?

-Tu si Arissa,mereu chitite sa ii gasiti Azurei un partener,mormai Sohir.Daca va intreb de ce faceti asta,sariti amandoua cu gura pe mine.Nu o sa va inteleg in veci.

Almena rase.

-Putem face macar o incercare,nu?Nimeni nu are ceva de pierdut.Priveste si tu,Ralus a venit mai repede decat parintii lui,doar ca sa o cunoasca.Sigur era nerabdator.

-A venit mai repede pentru ca isi terminase treaba si nu are prea mult timp la dispozitie.Voi femeile vedeti in orice actiune o idila care se pregateste la orizont.

-Ah,am uitat ca gandesti ca un militar.Totusi Ralus este un baiat deosebit,el are si o latura foarte sensibila.Sunt sigura ca i s-a aprins interesul pentru nepoata noastra.Uite ce protector este cu ea.

-Ma rog,cum zici tu asa sa fie...adauga el morocanos.

Seara se lasa in resedinta familiei de pe Enoa,iar oaspetii nou sositi la sclipirea primelor stele tocmai se infruptau din bucatele puse in fata si ciocneau veseli paharele cu celebra licoare albastra,ce facuse inconjurul sistemului.Bunica facea onorurile cu gratie in gesturi,iar Sohir spunea glume peste glume,intretinut si de parintii lui Ralus.

Azura manca incet,fara graba,atenta la orice gest.Se temea ca starea de nervozitate sa nu fie sesizata de ceilalti.Strainul o privea acum pe furis.Umbrele ascutite ale privirii lui i se pareau din ce in ce mai cunoscute.

***

Fata privea din foisor cu mare interes scena ce i se prezenta in fata ochilor,in parcul de langa conac.Barbatul cu ochii otelii manuia o sabie si se duela impreuna cu Sohir,vrand parca sa dea un mic spectacol pentru Almena,care statea si radea langa ei.

Fata se uita cu luare-aminte prin camera spatioasa,ce mai pastra inca parfumul de brad de afara si crampeie de amintiri reveneau cu fiecare minut,din minunata ei copilarie.Ii facea mereu placere sa viseze cu ochii deschisi si sa redevina pentru cateva minute,copilul zburdalnic de altadata.Acum era tratata ca un adult de membrii familiei,dar asa cum bine intuise Enuk,asta era doar aparenta,pentru ca acel copil zburdalnic din ea abia astepta o ocazie propice pentru a se manifesta. Se plimba ganditoare prin camera si atinse mobila veche cu acelasi parfum persistent,apoi se duse in sala de baie de langa,care avea acoperisul deschis spre cer.Se imbaie in cada imensa,cu ochii sus,privind bolta de un albastru-violaceu.

Dupa ce se revigora se schimba de haine,pentru ca simtea nevoia de o plimbare prin padure,prin locurile mai salbatice.Iesi pe intrarea principala si incerca sa se strecoare neobservata,dar Almena o repera si ii facu un semn cu mana,de apropiere. -Cum ai dormit azi-noapte draga mea?

-Am avut somn fara vise,se pare ca eram destul de obosita.Mereu ma odihnesc bine cand vin aici.

-Ma bucur sa aud asta.Oaspetii nostri ne-au parasit dar Ralus va mai ramane o zi,ne-a fost tare dor de el.Poate ii arati imprejurimile draga,ca tu sigur ti le amintesti mai bine.A zis ca abia asteapta sa mearga la o plimbare prin Aeone,desigur daca iti face si tie placere.

Azura se gandi ca asta contravenea planurilor ei de a sta departe de strain.Acesta o privea din nou pe furis,in vreme ce se prefacea ca intretine conversatia cu Sohir. 

-Bunico,eu...

-Sa inteleg ca esti de acord.Perfect,draga mea.Auzi Ralus,te-ai facut cu un ghid,striga Almena suficient de tare in asa fel incat sa o auda si cei doi barbati.

Sohir se apropie cu zambetul pe buze si baga sabia veche in teaca,sincron cu barbatul cu plete brune.Un vanticel adia usor si i le rasfira pe haina alba,lucru care ii aduse in amintire Azurei pletele salbatice ale lui Tanir,in vantul ce se starnea uneori in desert.