UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 12- Privire de otel

-Tu,instructorul meu?ridica ea spranceana ironic.

-Da,daca te decizi sa imbratisezi aceasta cariera.

Il simti usor amuzat,chiar daca fata lui exprima seriozitate.Se simti mai in largul ei,destul cat sa continue discutia.

-Stiu ca acolo toate antrenamentele sunt duse la cel mai inalt grad de dificultate.Este un regim foarte strict de viata iar regulile sunt reguli.Eu sunt obisnuita deja cu acest sistem.

-Este si normal,il ai pe unul dintre co-Fondatorii Comandamentului la tine aici in conac.

-Sa inteleg ca te referi la unchiul meu,Kamos.

-Da.

-Stii multe lucruri despre noi.

-Nu te impacienta,nu stiam aproape nimic acum cateva zile,dar m-am documentat intre timp.Parintii mei si bunicii tai sunt prieteni,dar eu nu am mai fost pe Enoa de cand eram copil.Am locuit departe de acest sistem.

Azura tresari.Deci se pare ca mai vizitase totusi conacul.Oare ei se mai intalnisera?

-Ne-am intalnit de cateva ori atunci cand eram copii,ii raspunse el,parca simtindu-i gandul.

-Deja...

-Deja stiu cam multe,asa este...zambi el.Imi place sa aflu informatii despre persoanele pe care urmeaza sa le cunosc.Sa zicem ca nu-mi place sa fiu prins pe picior gresit.

-La fel si eu...

-Almena zice ca semanam foarte mult.

-Nu am idee de unde a tras ea aceasta concluzie...zise ea ceva mai intepata.

El o privi din nou scrutator,iar ea ii intoarse privirea.Teama de el incepea sa se disipe,dar pastra totusi distanta,ea la un capat al bancii si el la capatul celalalt.Ralus ii privi floarea prinsa in par.

Se simtea invadata iar."Cum se poate holba asa fara retinere?"

Intalnise multi barbati,pentru ca mediul ei de viata fusese unul predominant masculin,dar nimeni nu ii putea sustine privirea.Se uita la el si il surprinse ca o cerceteaza cu atentie.Ce voia sa descopere pana la urma?Se ridica brusc de pe banca.

Strainul facu la fel,asa cum cereau bunele maniere.Isi duse mana la spate si ramase in postura acea care il prindea atat de bine,a unui lord care sta in gradina lui de trandafiri.

-Cred ca o sa merg putin sa ma plimb,se pronunta ea,simtind impulsul puternic de a fugi de el.Te rog sa ma scuzi.

-Nu este nicio problema,zise el ganditor.

Azura pasi rapid pe poteca,strangand cartea la piept,simtind ca nu-si face datoria de gazda.Era totusi acasa la ea.Isi infranse pornirea de a fugi si incetini pasul.

-Nu ar fi mai bine sa ma insotesti?

-Cu mare placere,zambi el si se apropie de ea pasind hotarat,ca si cand stia sigur ca va urma o invitatie.

Stranse din dinti.Era prea politicos ca sa ii reproseze ceva,desi tare ar fi vrut sa ii zica vreo doua,asa cum facea cu Andrus.Dar aerul lui serios o oprea."Trebuie sa aiba el un punct sensibil..."se gandi ea preocupata,in vreme ce barbatul o urma pe aleile parcului.

***

Inserarea se lasa pe Enoa si umbrele apusului erau insotite de un vant racoros,care o facea pe Azura sa se zgribuleasca.Se apropie de conac cu bratele adunate pe langa piept,strangand cartea,urmata de barbatul cu plete negre.Ralus scoase de pe el haina costumului alb si i-o aseza pe umeri.Sus,in foisor,cei doi bunici contemplau scena.