Ţie, stăpân al timpului,
Îţi scriu această scrisoare
Cu peceţi de lună şi slove de soare,
Pecetluieşte poarta vremii şi,
Dă-mi cheia mie
De-i noapte sau zi,
Să fie prin mine.
Şi dă-mi şi destinul,
Să-l bag în mormânt
Să-şi facă singur omul,
Destinul pe pământ.
De fapt,
Nu, nu mai continui,
Căci până la urm-o să-ţi cer,
Să fiu eu sus în locul tău pe cer
Dar fă tu ca totul să fie
Bine mereu,
Ţi-am scris aceste cuvinte cu cerneala sufletului meu.
