Mă scapă draga mea iubită de durere,
Alungă dorul, dă-mi o mângăiere
Cum printre frunze se răsfaţă vântul,
Răsfaţă-mi cu iubirea ta şi mie gândul.
Cum lacrima ce o strecoară norii,
Cu lacrimi de iubire mângăie-mi obrajii
Atinge-mă gingaş cum mă atinge,
A lune-i rază albă când se stinge.
Şi roşul foc al dragoste-i aprinde,
Cu purul cald al dulcilor cuvinte
Să fiu ucis nu mă lăsa, durerii,
Mă du în raiul alb al primăveii.
Ş-acol fierbinţi, culcaţi în pat de flori,
Ne-om dărui cu sărutări, fiori .
