În căsuţa minunată,
Pitulată între stânci
Pe covor îngenuncheată,
Stai iubito tu şi plângi.
Nu mai pot da ascultare,
La aceste rugăminţi
Nici să şterg mărgăritare,
Lacrime ce curg fierbinţi.
Lacrime mi-au curs şi mie,
Obosite şi amare
Tot tribut să îţi dea ţie,
Să mă ducă spre pierzare.
Am păşit în altă lume,
Deschizând uşa în zare
Nu mai voi a tale glume,
Am plecat în depărtare…
Pe covor îngenuncheată,
Tu iubito, stai şi plângi
În căsuţa minunată,
Pitulată între stânci.
