S-a prins in menghini timpul
De cand se-ngemanara
Sub rece-a inserare
A noptii...
Doua inimi
Pentru intaia oara...
Era demult
Si nu stiu
De-ti amintesti privirea
Stelutelor de seara
Si zbuciumul, furtuna
Din mana care calda
Statea impreunata
Cu alta si mai calda.
Iar luna sfetnic galben
Al juruintei nostre
Sporea din cer tacerea
Secundei milenare.
Dar oare care demon,
In straiul lui de seara
Platea din colt ursita
A treisprezecea oara?
Sa-ti arda focul iarasi
Doar intr-o sarutare,
Iar focul ce se-aprinde
In veci sa nu dispara.
S-au scurs de-atuncea anii
Si nu stiu daca astazi
Mai ti-amintesti privirea
Stelutelor de seara...
Dar gandu-mi va ramane,
Pe veci la seara-n care
Un demon fara inimi
Cu doar treizeci de galbeni,
Platea ce-acum ma doare.
