Ţi-am spus adio, sfânt odor
Cu lungi şi negre plete,
În pace pot acum să mor
De mine să nu-ţi pese.
N-o să mai fiu înflăcărat
Ca-n zilele acele,
Când doar un simplu sărutat
Mă înălţa în stele.
Când sufletul mi-era legat
De ochii tăi iubiţi
Şi tot visam să mă îmbăt
Cu sărutări fierbinţi.
La ta fereastră când eu stam
Sperând ca-nduioşată
Frumoasă să-mi apari la geam
Să te mai văd odată.
Căci de privirea ta de jar
Nu mă puteam desprinde
Şi de fiinţa ta de foc,
Tot trupul mi se-aprinde.
O, când pe frunte mâna ta
Îmi luneca uşoară,
Puteai să faci tot ce vreai
Cu-a inimi-mi vioară.
Şi mă făceai să-mi ies din minţi
Mă cuprindea şi frica
Doar mâna ta pe fruntea mea
Şi-n jurul meu nimica.
Dar îmi plăcea, c-al tău amor
În mine să se-aprindă
Şi cu al inimii fior
Să îmi producă frica.
Şi mă rugam ca să rămâi
Cu mine totdeauna
Şi cu-ale tale sărutări
Să îmi acoperi gura.
N-a mele braţe să-ţi găseşti
Tot timpul fericirea
Să-mi spui mereu că mă doreşti
Că ţi-ai găsit iubirea.
Şi dulci cuvinte să-mi şopteşti
Sporindu-mi fericirea
Din al tău glas dumnezeiesc
Să îmi inspir eu lira.
Dar tu, iubire de smarald
Te-ai dus şi n-ai rămas
Dar de pe-al inimii meu raft
Eu nu pot să te las.
Te voi păstra neîncetat
În inimă şi-n minte
Sperând ca tu măcar odată
Să îţi aduci aminte.
Dar eu, mereu îmi amintesc
De zilele frumoase
Cu dorul tău mă amăgesc
Şi te visez în noapte.
O, dulci amare fericiri
Ve-ţi mai veni vreodată
Să mă trezesc din amintiri
Să o privesc în faţă.
Să o sărut încetişor
Cu mâna-n părul moale
Apoi pe gât ca să cobor
În lungi şi dulci spirale.
Şi să-i arăt c-al meu amor
Îi seamănă aievea
Cu-al ei amor dezlănţuit
Ce-mi domina puterea
Dar vai... frumos, am început
Spunând că te-am uitat
Că n-oi mai fi înflăcărat
De-un simplu sărutat.
Şi-acum ce spun, c-aş vrea sărut
Pe gât, sub clar de lună?
Cu lungi spirale să te fac
Să crezi că eşti nebună.
Că mă iubeşti la fel ca eu
Pierdută de dorinţă
Să crezi că eu aş fi un zeu
Să mă iubeşti aprinsă?
O, cum nu pot al meu amor
În mine să-l înec
Să uit de tine şi de tot
De zilele ce trec.
Aş vrea pe-al inimii meu raft
Să pun o altă carte,
Dar nu mă lasă nicidecum
A amintirii şoapte.
Şi-ncerc mereu ca să îţi spun,
Adio pe vecie
Dar am inimă în un raft
Şi-n el o carte vie.
