În noianul meu de gânduri
Triste, vesele, ...răzleţe
Se aduna rânduri, rânduri
Doar a tale frumuseţe.
Te visez în orice noapte
Înger blând cu diademă,
Zi de zi a tale şoapte,
Sunt a visului meu stemă.
Şi... în orişice clipită
Trist sau vesel gândul meu
Pe a vântului aripă
Zboară doar la chipul tău.
De e trist, plin de paloare
Al meu gând rătăcitor,
Tu îi dai încurajare,
Surâzând fermecător.
Şi el crede că deodată,
Te-ai schimbat şi îl doreşti,
Şi se întoarce iar la mine,
Spunându-mi cât mă iubeşti.
Fericit sunt eu atuncea
Şi doar vesel gândul meu
Bucuria e năframa,
Haina sufletului meu.
Dar, când vesel se întoarce
Să contemple chipul tău
A ta faţă-negurată
Întristează gândul meu.
Şi respins fiind de tine,
El rămîne fără-aripi
Cade din înalte ceruri
Şi se zbate în abis.
Şi mă-ntreb atunce: Oare?
Unde este gândul meu,
Este plin el de durere
Ca şi tristul Prometeu?
Şi... de ce nu se întoarce
Este prins şi el în lanţuri
În abis de deznădejde
De-ntuneric şi de lacrimi?
O, tu înger de iubire
Trist sau vesel gândul meu
Nu vrei când vine la tine
Tu să îi zâmbeşti mereu?
