La început, când modelat din nefiinţă
Şi din nectar de flori, nepreţuit
Amorul,
Stea din Universul strălucit
A început să luminze viaţa
Şi cu esenţa dragoste-i a împânzit pământul
Atunci...
Atunci eu n-am găsit iubire
Şi am plecat spre cer gândind în mine,
C-o voi găsi acolo printre îngeri...
Prin curcubee de culori în Paradis.
Pornit-am eu pe greul drum spre cer,
Pe raze lungi şi parcă nesfârşite
În calea mea sclipeau steluţe triste,
Parcă spunând că fericire nu-i nici sus,
Dar de nimic nu m-am lăsat răpus,
Urcând neobosit prin miile de astre
Parcă se depărtau şi zările albastre,
Cu cât mai mult spre ele străbăteam.
Şi-ntr-un târziu...
Când parcă chiar voinţa,
Nu mai era a mea
Şi mă ţinea pe loc...
Am adormit cu capul lângă foc,
Venit din steaua tristă, sclipitoare.
Şi-n vis astral o zână mi-a zâmbit,
M-a îndemnat să nu dezamăgesc
Să îmi continu-i drumul înspre cer
Şi-o să găsesc iubirea ce-o visez.
În vis m-a sărutat cu buze dulci,
Să mă trezesc din somnul cel de moarte
Şi am plecat călăuzit de şoapte,
Din nou spre fercirea mea, pe drum.
Şi am văzut...
O stea strălucitoare
Care zâmbea...
Mi-am zis în gândul meu:
Iubirea,
E acum aproape...
Şi noi puteri am prins pe drumul meu.
În zări, lumina, cerul a cuprins,
Îşi deschise-se raiu-ale lui porţi
Sfârşit-am nesfârşitul drum aprins,
S-au întâlnit şi inimile noastre.
Oh, te-am văzut... şi cât eşti de frumoasă,
Oh, am găsit iubirea ce-o visez....
Eşti tu cea ce mi-ai apărut în vis,
Eşti tu Frumoasa mea din Paradis.
