Trăiam odată-n rai frumos,
Făr’ de necaz, fără de grijă
Atunci eram tot timpul vesel,
Privind plăcerile de-o clipă.
Şi am privit atunci în jos,
Zărindu-te o, adiere
Cu ochii tăi învolburaţi,
De lacrimi de durere.
Ca să te-aduc am coborât,
Din raiul meu de neuitat
Dar am aflat alt rai la tine,
Mai dulce şi mai minunat.
Şi am uitat chiar neuitatul,
M-am dedicat cu totul ţie
M-am dedicat visului dulce
De-aţi fi alături pe vecie.
Dar raiul tău s-a terminat,
L-ai alungat cu vorbe grele
Iar raiul meu de neuitat,
Eu l-am uitat ca toate cele.
Nu pot la el să mă întorc,
Şi nici la tine nu mai pot
Căci raiul tău s-a terminat,
Pe-al meu eu l-am uitat de tot.
Şi stau în nedeterminare,
Tot balansându-mă-ntre ele
Căci am uitat chiar neuitatul,
Frumosul rai al vieţii mele.
