Visam să mergem pe-nserate,
În lumina dulce-i lune
Şi în jurul nostru şoapte,
De iubire să se-adune.
Să te-ntreb cu glas de patimi
Dacă vrei a mea iubire,
Să îţi schimbe a tale lacrimi,
Doar în lacrimi de iubire.
Se făcea cum că izvoare,
Dulci de lacrime amare
Ar fi curs atunci din ochii,
Dulci ca două lăcrimioare.
Şi ai spus c-a ta iubire
Se hrăneşte din suspine,
De când eu iubeam pe alta,
Iară tu numai pe mine.
Te-am cuprins n-a mele braţe
Sărutare-n sărutare,
Tremurând de nerăbdare,
De dulceaţa gurii tale.
Însă visuri destrămate,
A fost doar o întrebare,
Şi ai spus c-a mea iubire
Nu este destul de mare.
Că aş vrea ca tu, unealtă
Să îmi fii ca amintirea,
Să o şterg s-o fac să moară
Şi că nu ar fii iubirea.
Însă-ţi spun, focul iubirii
Vechi, de multe luni s-a stins,
Căci atâta amăgire
N-a putut să-l ţin-aprins.
Acum, te iubesc pe tine,
Zi de zi, noapte de noapte
Ea de s-ar ruga de mine,
Tot spre tine m-aş întoarce.
Căci... vedere de actriţe,
Shania Twain şi Laetita
Nu-mi trezesc atât’ pasiune,
Cât trezeşti tu Afrodita.
......................................................
Ştiind de crudul meu amor,
Pasiunea şi puterea
Acestu-i dulce sentiment,
Nu vrei să-mi curmi durerea?
Căci de când tu m-ai refuzat,
Tot trist am fost într-una,
Îmi par că plâng în Univers,
Şi soarele, şi luna.
Nu vrei cunună să îţi pun,
Veşminte de iubire
Pe alt tărâm ca să trăim,
Cuprinşi de fericire.
Nu vrei un suflet să ridici
În rai de fericire,
Tu să trăieşti doar pentru el,
Şi el doar pentru tine?
Dacă te-atins al meu avânt,
Şi vrei să fii cu mine,
Tu, spune decât un cuvânt
Pe veci voi fi cu tine.
