- Prima poezie scrisă de mine -
La umbra crengilor stufoase de salcâm,
În mijlocul strălucitorului tărâm,
Să vii la mine pe cărarea de bujori,
Să te sărut pe-obrajii tăi cei zâmbitori.
Apoi de mijlocul gingaş al tău de zână
Te voi cuprinde cu o tremurândă mână
Şi te voi strânge l-al meu piept cu dor nespus
Şi-om sta aşa îmbrăţişaţi până-n apus.
Când întunericul va răsări în jur
Şi liniştea nu va avea nici un cusur
Vom merge cu paşi moi spre lacul albăstriu
Şi vom privi spre orizontul argintiu.
Ne vom urca apoi într-o frumoasă barcă
Şi vom pluti pe-acea întindere albastră
Pân’ vom ajunge la alt ţărm, din altă zare
Unde iubirea nu va mai avea hotare.
Acolo tu vei fi regina mea iubită,
Iar eu voi fi iubitul tău îndrăgostit
Ne vom iubi doar noi o viaţă infinită
Şi ne vom săruta cu foc împătimit.
Vom sta mereu pe-acest ţărm al iubirii
Unde-a-nceput acum un veac „Era Unirii”
Şi vom afla c-acest tărâm al împlinirii,
E insula ce se numeşte „Patima Iubirii”.
