Nu pot să-ndur atâta dor, trezit de-amor în mine
Un suflet am, atâta doar, şi tu îl iei cu tine.
Trăiesc în lumea unui vis, şi nu mai am scăpare
Eu ce-am fost mort acum sunt viu, dar inima mă doare.
Valsez pe lac de suferinţi, cu fiinţa îngheţată,
O lacrimă de alb cleştar, pe buze se revarsă
Iluminând cu dorul ei iubirea mea sihastră.
Un singur gând pierdut de dor,iubirea mea mai are,
Iubesc un înger şi nicicând, nu îi voi da uitare
Trist de-oi pleca în infinit,şi trist de m-oi întoarce,
Amorul meu cel nesecat la uşa ta va bate.
Noapte adâncă de va fi, voi invoca lumină,
Iubind la fel ca la-nceput, fiinţa ta divină
Cerul întreg va coborî, cu mine lângă tine,
Iradiind cu foc de sus, din stele de lumine
Om sunt, am fost şi-am să rămân
Dar sfânt sunt prin iubire,
Arzând în flacără de cer, privind vrăjit la tine
Te voi iubi neîncetat, cu mintea nepătată,
Ars de amor înflăcărat, din veşnica ta rază.
