Totul e desertaciune,
Nu-i nimic o vesnicie
Ori rasare, ori apune,
Etern nimeni n-o sa fie
Pamant, cer, luna si stele,
Se vor duce, se vor trece
Ca un vrajitor de rele,
Grea uitarea ne petrece.
Tot acest joc despre viata,
Sange e de hidra moarta
O naluca, o speranta,
Ne conduce lumea toata
Si cu sange de himere,
Pe a lumii mortaciune
Grav sta scris cu semne negre,
- Totul e desertaciune -
Tot, dar totul se va duce,
Si nimic nu va ramane
Viata poate sa se-usuce,
Chiar de azi si pana maine
E din cand in cand lumina,
Pleaca noaptea, ziua vie
Se va-ntoarce intr-o clipa,
- Nu-i nimic o vesnicie -
Un luceafar se ridica,
Altu-n zare jos coboara
Un poet care apune,
Altul ce spre stele zboara
Ca si zeul care moare,
Dupa opera-i minune
Vezi pe cer cum mandrul soare,
- Ori rasare, ori apune -
Chiar si el in vesnicia-i,
Va pieri cuprins de spume
N-al uitarii val lumina-i,
Fenomen fara de nume
In a lumii depanare,
Existenta-i nimnicie
De-ai fi zeu, luna sau soare,
- Etern nimeni n-o sa fie -
Cand ma pierd in visul negru,
Ce ma poarta prin infern
Vad acol' tot Universul,
Nimicit pentru etern
Da, ii vad cuprinsi de flacari,
Ferecati cu lanturi grele
In adanci si negre hauri,
- Pamant, cer, luna si stele -
Si in iad de foc himeric,
Sunt pierdute pe vecie
Ca si eu in visu-mi mistic,
Mort cu inima pustie
Curge sangele de hidra,
Toate-n focul cald si rece
Din a timpului clepsidra,
- Se vor duce, se vor trece -
Chiar fiinta omeneasca,
Cu stiinta si puterea
N-a putut ca sa opreasca,
Nimicirea si durerea
Iar uitarea ca o ceata,
Ce-i nascuta din durere
Ne-nsoteste grea prin viata,
- Ca un vrajitor de rele -
Chiar de vrei in file albe,
Sa te scrii pentru vecie
Semnatura-n basme albe,
Amintire ca sa-ti fie
Arse-n foc ca toate cele,
Scrum vor fi in focul rece
Om, planete, luna, stele,
- Grea uitarea ne petrece -
Grea uitarea ne petrece,
Ca un vrajitor de rele
Se vor duce, se vor trece,
Pamant, cer, luna si stele
Etern nimeni n-o sa fie,
Ori rasare, ori apune
Nu-i nimic o vesnicie,
Totul e desertaciune.
