Îmbrăţişez în trupul meu dorinţa morţii,
Sărut furat plăcerii de durere
Căci nu mai pot în noapte-nchide ochii,
Şi dorul tău mă mână prin unghere.
Nu mai m-alintă nici o mângăiere,
Căci eu doresc doar ca să îmi zâmbeşti
Să-mi dăruieşti doar o îmbrăţişare,
Cu ochii tăi de foc să mă priveşti.
Căci viaţa mea mai are doar un vis,
Umplut mereu de lacrimile mele
Să mă cunun cu tine-n Paradis,
Pierdut prin ţara veşnicelor stele.
Şi ştiu c-acuma doar aştern pe foaie,
Un simplu gând, pierdut şi recunosc
Că plâng amar acuma în odaie,
Şi prietenii nici nu mă mai cunosc.
Şi încă simt a inimii bătaie,
Din clipa când tu buzele mi-ai ars
Şi-ncepe, iar afară ca să ploaie
Ca-n ziua când în suflet mi-ai rămas.
Şi lacrime îmi curg uşor pe-obraz,
Săpând în lutul inimii, durere
Şi mă mânjeşte cu noroiul de necaz,
Priveşte iadul la a mea cădere.
Un dor amar mereu mă răscoleşte,
Şi-aş vrea să mor acum decât să-ndur
Încă un an durerea care creşte,
Şi întunericul tot mai obscur.
De tine de acum viaţa mea depinde,
Te rog iubito, dă răspuns iubirii
Nu vezi că-ncet viaţa mi se stinge,
Visând mereu sărutul fericirii?
