OVER AGAIN

Capitolul 31

A/N:Hey!Sper ca o sa va placa si acest capitol. Va rog sa imi spuneti parerile voastre in legatura cu povestea,conteza foarte mult pentru mine si deasemenea sugestii daca aveti. LOVE YOU!!Xx




HARRY'S POV










Ce naiba cauta aici,in casa mea?A distrus toata fericirea si extazul de care eram cuprinsi,acestea fiind inlocuite de furie. Lyla tremura ca frunzele ce erau purtate de vant,ramananad vulnerabila la vederea lui. Nu mai avea puterea sa faca nici macar o miscare,acel zambet uimitor transformandu-se intr-o petala a unei flori ofilite. Dar nu il pot lasa sa ii fure radacina,asa ca mi-am plasat mana in jurul taliei ei,incercand sa o hranesc cu energie. El doar statea in fata noastra,lumina difuza cazand pe fata lui surpinsa de intalnirea noastra suspecta.Inca puteam zari niste urme rosiatice pe obrajii sai,cauzate de lupta noastra. Niciunul dintre noi nu spunea nimic:Lyla era prea socata,eu prea furios,iar el prea uimit si speriat. Cred ca si-a amintit tot ce i-am facut si zis,dar se pare ca nu a dat roade. Acea liniste usturatoare a fost sparta in mii de bucati de catre vocea suspicioasa a mamei:




-Andrew,cine e?Chipul ei mi-a mai ridicat putin moralul,simtind cum Lyla a inceput sa se relaxeze sub atingerea mea. Am schitat un zambet,facand abstractie de cel care ne-a distrus toata atmosfera zglobie.




-Lyla,Harry!Sunt asa fericita sa va vad!Entuziasmul mamei a mai distins aerul imbacsit cu furie si soc. Andrew a disparut din peisaj,Lyla reusind sa aduca la viata acea petala rozalie reprezentata de buzele ei. Imbratisarea in care am fost cuprinsi ne-a incalzit corpurile infrigurate de aerul tomnatic,in cateva secunde pasind in casa in care mi-am petrecut copilaria.




O mare parte de timp l-am petrecut aici cu Lyla. Inca imi amintesc cand jucam ascunselea la varsta de 10 ani,si alerga pe scari in speranta sa isi gaseasca mai repede un loc de refugiu. Dar e cam indemanatica si a sfarsit impleticindu-si picioarele si lovindu-se puternic. Dupa ce am auzit acea bufnitura,am alergat repede spre scari si am gasit-o plangand,eu asezandu-ma imediat langa ea si alinand-o. De atunci,am promis ca nu vom mai juca niciodata ascunselea. Judecand dupa zambetul care ii lumina fata,eram sigur ca ne gandeam la acelasi lucru.




-Ce cautati aici?Tu nu trebuia sa fi in turneu?Vocea intrebatoare si cicalitoare a mamei m-a facut sa chicotesc.




-Se pare ca e plin de surprize in ultima vreme!Nu aveam nicio idee ca astazi voi ajunge aici. Remarca Lylei a umplut locul de rasete,uitand de persoana care impiedica aceasta ecuatie sa aiba o solutie corecta.




-De ce Andrew se afla aici?Imi regret intrebarea ,dar trebuia sa exteriorizez o parte din acea furie si oricum as fi aflat. Lyla a inceput sa se joace cu degetele ei,frica si nervozitatea preluand locul rasetelor precedente.




-El si mama lui au venit la cina. I-am invitat si au acceptat,mai ales ca Robin si Gemma sunt plecati. Mama lui?Ce treaba are cu mama?De fapt,ele erau prietene inca de cand eram mic. Norocul meu cu Lyla,altfel ar fi trebuit sa imi petrec aproape fiecare weekend cu familia Bolton.




-Hai sa mergem in sufragerie!Abia am inceput sa mancam si coincidenta,am gatit felul tau preferat. Si va puteti cunoaste mai bine cu Andrew,doar nu v-ati mai vazut de mult timp. Puteam auzi respiratia accelerata a Lylei,iar fata ei parca se ofilea din nou.