OVER AGAIN

Capitolul 8

Louis' pov

Nu se poate. De ce ele?Au vrut doar sa ne surprinda,se ne faca sa ne simtim bine,iar acum...Asteptam toti 6 pe holul agitat al spitalului pe cineva care sa ne spuna ca fetele sunt bine si nimic rau nu se va intampla. Asteptarea ma omoara pe dinauntru,lacrimile imi domina obrajii de cand ne-a spus Paul ce si-a intamplat,iar un gol al durerii se formeaza in inima mea gandindu-ma la Perrie,Danielle si...Eleanor. Nu,nu vreau sa o pierd,o iubesc prea mult ca asa ceva sa se petreaca. Nu se poate ca acesti aproape doi ani sa fie distrusi datorita unui accident.  Nu sunt pregatit sa imi iau ramas-bun de la ea,ultimele cuvinte pe care ni le-am adresat fiind ''Ne vedem curand''. Singurul remediu pentru toata aceasta suferinta ar fi sa ii aud vocea vesela,sa o ating,sa o imbratisez,sa o sarut. Dar neavand toate acestea,tot ce mi-as dori ar fi sa fiu inghitit de acest hol,de acesti pereti care ma inconjoara. Mi-am ridicat usor privirea incetosata,vazandu-i pe Zayn si Liam care erau si ei distrusi,in timp ce Harry,Niall si Paul incercau sa ne calmeze.

-Nu pot sa ma linistesc,Harry!Gandul ca nu ar mai fi aici langa mine...nu mai puteam sa zic nimic,cuvintele nemaivand niciun rost acum. Harry imi puse mana prieteneste pe umar si imi spuse:

-Nu-ti face griji,totul va fi bine!glasul sau calm m-a linistit putin,singura mea reactie a fost sa incuviintez incet in tinp ce imi frecam mainile,ochii mei cazand din nou pe podeaua alba.

-Voi ati venit aici pentru Perrie Edwards,Danielle Peazer si Eleanor Calder?aud o voce feminina,venind spre noi.  MI-am ridicat brusc privirea,numele lor determinandu-ne pe toti sa ne ridicam imediat de pe scaunele care incepusera sa fie din ce in ce mai incomfortabile datorita nerabdarii. Acel gol al durerii s-a diminuat putin,speranta facandu-si loc.

-Da,noi am venit pentru ele.Cum se simt?a intrebat Liam cu nadejdea ca nu au patit nimic.Toti asteptam un raspuns care parca se prelungea la nesfarsit,doctorita uitandu-se din nou in fisa ei medicala,apoi spre noi. 

-Perrie si Danielle erau in bancheta din spate. Din fericire,nu au nimic grav. Perrie are o fractura la mana stanga,iar arcada lui Danielle este sparta si glezna luxata. Am vazut cum fetele lui Zayn si Liam erau umplute de un zambet,fata satena din fata noastra urmandu-le exemplul.

-Dar Eleanor?am privit-o pe doctorita in ochi,in curand am observat cum expresia fetei ei se schimba,devenind unsa serioasa si putin intristata. Acea speranta crestea din ce in ce mai mult in mine.

-Eleanor...o pauza lunga a pus stapanire pe conversatia noastra,parandu-mi-se infinita,se afla pe locul alaturat soferului,a continuat ea,cu o voce ezitanta.Din aceasta cauza,a suferit rani grave la nivelul creierului. Acum este la tomografie impreuna cu o colega de-a mea. Cand am auzit,inima parca mi s-a sfasiat,ochii mi s-au umplut de lacrimi,durerea marindu-se de mii de ori si speranta evaporandu-se in doar o secunda. Cei patru frati ai mei m-au cuprins intr-o imbratisare stransa,incercand sa ma consoleze. Dar singurul lucru care ma poate vindeca este Eleanor,fiind asa cum o cunosc dintotdeauna:zambareata,glumeata,adorabila...

-Le putem vizita?vocea lui Paul se auzi,desprinzandu-ne din imbratisare.

-Sigur,raspunse doctorita amabila. Sunt toate 3 in salonul 233.Urmati-ma!Toti 6 am ascultat spusele ei,indreptandu-ne toti spre camera respectiva,pasii nostri apasati fiind ca o muzica. O muzica plina de speranta.

HARRY'S POV

La vederea celor 3,am ramas impietriti. Louis a sarit la bratele lui Eleanor care era invaluita de urme vinetii si bandaje,multe fire fiind conectate de trupul ei ofilit. O Doamne,ce a facut sa merite toata durerea asta?Statea si plangea la capul ei,varsandu-si toata suferinta. Analizandu-i durerea,m-am apropiat de el si i-am zis cat sa il linistesc putin,fiind tot ceea ce puteam face in aceasta situatie: