OVER AGAIN

Capitolul 34

A/N:Hey!Sper ca o sa va placa si acest capitol. Va rog sa porniti cantecul din dreapta pentru mai mult efect. Va astept pareriile si sugestiile. LOVE YOU!!!Xx

HARRY'S POV

Usa care despartea lumea in care puteam sa ma linistesc de iadul inflacarat cu incapatanare era ca un obstacol la o cursa de atletism. Corpul meu era aproape de contactul cu podeaua de lemn de stejar,insa m-am redresat in ultima secunda.

Viziunea mea se incetosa datorita pierderii de echilibru,dar si atmosferei tensionate la care am fost supus. Rezonanta pasilor mei se accentua pe trotoarul rece care urma sa fie presarat de balti innoroiate. Furia era usor de observat din pricina mainilor mele care erau afundate in buzunarele jachetei negre,maxilarului incordat si puterea cu care loveam asfaltul. Trebuia sa ma duc intr-un loc in care ma puteam linisti,in care nu o sa imi amintesc de ea. Pe cine pacalesc?Ea e constant in gandurile mele ca si razele unei zile infierbantate de vara si nu exista loc unde sa nu ma gandesc la ea. Poate nu am nevoie de un loc gol in care nu am trait cu Lyla,poate am nevoie de un loc in care am cele mai multe amintiri cu ea:copacul nostru.

M-am indreptat spre mica culme care era imprejmuita de copacii obositi de catre vantul tomnatic care fluiera in singuratatea noptii. Mici fiori imi dizolvau partial mania care ma domina.

Imi faceam loc printre petele rosiatice care colorau pamantul melancolic. Picioarele mele se impleticeau printre acestea,scotand un mic fosnet. Umbrele arborilor dansau in lumina difuza a lunii care va disparea curand. La doar cativa metri,am zarit copacul langa care am atatea amintiri:jucam acunselea la 12 ani,la 13 ne impartaseam toate secretele,la 14 radeam de toate nazbatiile pe care le faceam,la 15 vorbeam despre viitor,iar la 16 ne sarutam pe ascuns.

M-am asezat pe iarba rocoroasa,analizand cerul unde albastrul tomnatic se imbina cu norii oteliti,ploaia fiind o amenintare.Privind urmele de pe universul stelelor,mi-am adus aminte de Lyla.

Ochii ei erau asemanatori cu acestia cand am ridicat tonul. Nu voiam sa fac asta,dar am fost obligat. Tot ce incerc sa fac este sa o protejez,dar ea nu vrea sa inteleaga. Cand ne certam,ma simteam ca si cum as fi fost intr-o competitie cu ea:"Cine e cel mai incapatanat".Cu siguranta ea a castigat. Andrew ii indoapa capul cu minciuni numai pentru a ii castiga increderea. Nu stiu nimic despre trecutul lui si nici nu vreau sa aflu. Imi e frica de tot ce simte Lyla acum:e ranita,confuza sau fricoasa?Cred ca toate trei in acelasi timp.

Deodata,acei paianjeni ai panicii au inceput sa urce pe spatele meu cand un gand a inceput sa ma bantuie:se va duce la Andrew?Nu,nu ar face asta. Dupa tot ce am construit impreuna...Insa vorbele ei m-au durut cel mai mult mai ales ca erau rostite pe un ton razbunator. 3 ani am regretat ce am facut si sa o intalnesc pe ea...a fost ca o lumina in intuneric. Nu am venit in Boston ca sa o gasesc,dar cred ca acesta e destinul:toti avem unul,insa nu toata lumea il urmeaza. Cuvintele ei imi rasunau in minte tare si clar,eu inca fiind surprins de ceea ce a zis. Dar dupa ce aceste vorbe i-au parasit buzele,a parut uimita de ea insasi. Azi-dimineata nu aveam nicio idee ca totul se va transforma atat de repede:cand te gandesti ca lucrurile nu pot fi mai bune de atat,acestea se modifica devenind astfel mai rele decat ti-ai fi imaginat.

Mi-am intors capul brusc spre copacul pe care l-am privit incarcat de diamantele iernii,de mugurii rozalii ai primaverii,de frunzele proaspete si vii ale verii si de petele rosii si galbene ale toamnei...ca si acum. Studiind arborele in detaliu,acea zi mi-a strafulgerat printre ganduri. M-am sprijinit in palme si m-am ridicat de pe iarba vesteda,facand pasi mici spre trunchiul care era acoperit de muschi si licheni...Se pare ca trebuie sa ii dau la o parte. Trecandu-mi degetele peste structura verde,am perceput o schimbare neasteptata a suprafetei. Acolo trebuie sa fie!Am smuls perdeaua care acoperea ceea ce cautam,simtindu-ma ca Sherlock Holmes cand am descoperit lemul scrijelit de briceagul meu cand aveam 14 ani.