OVER AGAIN

Capitolul 47

 A/N: Hey! Imi pare rau ca nu am postat, dar am fost foarte ocupata cu scoala. Oricum, sper ca 47 sa va faca sa ma iertati pentru intarziere. Totusi, sper ca nu o sa va suparati pe mine pentru tensiunea din capitolul asta. Oricum, sper sa va placa si nu uitati sa-mi lasati pareri in legatura cu povestea. E important pentru mine parerea fiecaruia. Cantecele pentru acest capitol sunt:

Imagine Dragoons-Demons

Adele-Skyfall

A Great Big World ft. Christina Aguilera-Say Something.

Mai mult efect:) LOVE YOU!!Xx

HARRY'S POV

Sunetul claxonului m-a adus la realitate, calcand pe acceleratie dupa ce am zarit culoarea verde a semaforului. Toate luminile astea incep sa ma enerveze... Culori vesele de auriu, verde, portocaliu invaluiesc orasul, iar eu sunt chiar opusul. Din tot peisajul, ma regasesc numai in culoarea de un rosu aprins, ce se potriveste perfect cu starea mea de furie. Am strans volanul mai puternic, apasand si mai tare pe acceleratie. Cred ca am mai auzit inca doua claxoane, dar nu ma intereseaza in momentul asta nimic in afara de Lyla. Nu ma intereseaza daca maine apar poze cu noi, daca o sa am o cearta cu management-ul, daca o sa primesc vreo amenda, tot ce vreau acum e sa o stiu in siguranta.

Mi-am incordat maxilarul cand mi-am adus aminte de vocea lui, vocea care o inspaimanta pe Lyla si pe mine ma aducea in pragul maniei. Vocea lui Andrew. Stiu ca apartinea lui, glasul sau satisfacut si imaginea ranjetului sau idiot bantuindu-mi mintea. Enervarea se desublima din ce in ce mai mult inauntrul meu si aveam impresia ca drumul spre restaurant e infinit, iar timpul trece din ce in ce mai repede, Lyla fiind intr-o cusca cu Andrew si Logan. Combinatia asta ma calca pe nervi, furia dezlantuindu-se inauntrul meu si formand un foc pe care nu stiu cat timp il voi mai putea controla. Doar sper sa nu fiu nevoit sa intru acolo si sa dau ochii cu cei doi pentru ca o sa explodez. Insa ce cauta Andrew acolo? Parca era in Manchester. De ce din toate restaurantele din Londra a venit tocmai la acela? Presupun ca destinul nu e de partea mea astazi...

M-am calmat partial cand intrebarile mi-au fost alungate de catre Lyla, respiratia revenindu-mi la normal. Oare cum se simte in momentul asta? Presupun ca e speriata si abia asteapta sa ajunga acasa. Vocea ei balbaita imi rasuna in minte, dandu-mi seama ca teama a cuprins-o imediat ce l-a vazut pe Andrew. Chiar si cand e cu mine in fata lui tremura, dar in momentul de fata e singura, nu e nimeni care o poate proteja. Si prezenta lui Logan ingreuneaza situatia si mai mult, destinul parca dandu-mi o palma peste fata si trezindu-ma la realitate... realitate care e mai dura decat mi-as fi putut-o imagina. Dupa trei saptamani in care am avut parte numai de liniste si dragoste trebuia sa intrevina ceva care sa ne tulbure buna dispozitie. De ce trebuie sa fie mereu asa de politicoasa si sa accepte totul? De ce nu poate sa refuze? Insa, ar trebui sa ma invinovatesc si pe mine pentru faptul ca am lasat-o sa mearga si nu am luptat impotriva. Chiar daca ar fi iesit o mare cearta intre noi doi, ar fi fost mai bine decat sa vina in acel focar de incurcaturi. Poate gandeste si ea la fel si o sa-mi da dreptate...

Am respirat usurat la vederea restaurantului,, dandu-mi seama ca acel drum ce mi se parea infinit s-a sfarsit. Instantaneu, mi-am amintit de picnicul de la Holmes Chapel si cuvintele Lylei despre unele infinitati care sunt mai mari decat altele. Un mic zambet isi facu aparitia pe fata mea, sunetul motorului parasind atmosfera. Aerul aspru ma lovi din plin, trimtandu-mi fiori de-a lungul spinarii. Ma intreb de cate ori a simtit Lyla acesti fiori toata seara. Strada parea dubios de calma, doar cateva masini fiind parcate de-a lungul ei, claxoanele auzindu-se in surdina. Insa alaturi de ele, puteam distinge si altceva... ceva ce rasuna hotarat si puternic de asfalt, dar care s-a oprit brusc.

Raza mea vizuala fu acaparata de Lyla care statea tintuita locului, cautand cu privirea probabil un taxi. Parul ii cadea intr-o cascada de bucle pe spate, acestea unduidu-se usor in bataia vantului. Mainile ii erau impreunate in jurul pieptului, tremurand si tresarind. Sunt sigur ca asta nu e doar datorita frigului. O, Doamne, ce fac aici? Ea e speriata si infrigurata si eu doar stau, admirand-o de la spate. Am zarit-o facand-o un pas, insa imediat am strigat-o facand-o sa se opreasca: