OVER AGAIN

Capitolul 22

LYLA'S POV

Stateam ganditoare si priveam picaturile care se prelingeau pe geam,norii nepermitandu-mi sa admir stelele stralucitoare.Ma tot gandeam la Harry.Am rezistat 2 saptamani fara el langa mine,dar nu stiu cat mai pot continua asa.Mai sunt inca 2 saptamni pana il pot imbratisa,saruta...Imi e atat de dor de el,chai daca in fiecare seara vorbim la telefon sau pe Skype.Dupa irisii mei erau blocati pe fata care de o saptamana nu a mai deschis ochii...Ashley.Cum e posibil ca o fata de varsta mea sa aiba atat de mult ghinion incat sa zaca pe un pat de spital inconstienta,in loc sa isi traiasca viata si sa descopere lumea?Am facut sute de investigatii,dar care nu ne-au condus nicaieri.Am inceput sa ii mangai parul blond ce se revarsa asupra pernei albe,intrebandu-ma ce culoare au ochii ei.Albastri?Verzi?Caprui?Mi-o imaginam in toate ipostazele,realizand ca pana la urma i se potrivesc toate.Gandurile mele au fost alungate de o voce care a rasunat autoritar in salon:

-Rainsferd,trebuie sa mai facem o angiografie!Eu doar am aprobat din cap sefului meu,fiindu-mi frica de rezultatele care nu vor arata nimic.Am apucat patul de ambele capete,indreptandu-ma spre sala in care trebuia facuta examinarea.In timp ce eram in lift,Harry mi-a invadat din nou mintea.Aveam nevoie de el aici,sa imi spuna ca totul va fi bine,ca Ashley se va trezi si nu mai trebuie sa imi fac griji.Lacrimi si-au facut aparitia in ochii mei,insa le-am sters rapid cu podul palmei.Chiar daca nu am avut ocazia sa vorbesc cu ea,aveam un sentiment ca e o persoana minunata si amuzanta.Nu stiam de ce,dar cred ca tot timpul petrecut prin spitale si la facultate m-a invatat sa judec in acest fel.

-Lyla,poti sa mergi acasa,mi s-a adresat seful meu,un mic zambet facandu-si aparitia pe fata mea la gandul ca voi vorbi cu Harry,insa a disparut imediat cum mi-am aruncat o privire asupra lui Ash.

-Dar cum ramane cu ea?Intrebarea mea l-a facut sa se apropie de patul din mijlocul salonului,raspunzandu-mi imediat cu o voce calma:

-Angiografia va veni maine si sunt asistente care o vor supraveghea.Insa nu eram multumita cu acest raspuns,acest lucru citindu-se pe fata mea ingrijorata.Se va trezi,nu-ti face griji,a continuat pe acelasi ton.

-Dar cum stiti asta?

-Are aici unii dintre cei mai buni doctori si nu ne vom lasa asa usor.Vorbele sale m-au linistit pe moment,un ''Multumesc''iesind prin buzele mele,el doar zambindu-mi incurajator.

M-am ridicat de pe scaunul care devenea din ce in ce mai incomfortabil datorita agitatiei mele.Mi-am croit drum spre vestiare,simtindu-ma mai bine decat acum 10 minute.Abia asteptam sa ajung acasa,sa ii aud vocea lui Harry si sa il vad pe ecranul laptop-ului.Oare cum va fi atunci cand o sa plece pentru luni?Cum voi rezista acelei situatii?Cum va fi fara imbratisarile calde,cuvintele domoale si saruturile incomfundabile?Ma gandeam la toate acestea in timp ce ma holbam la uniforma pe care o tineam in mana,zarind cum a fost patata.Ochii mei au inceput sa inoate in lacrimi,nemaiputand suporta emotiilor care m-au coplesit.

Dar lacrimile mele s-au oprit brusc la auzul unor tipete si imbranciri,curand facand pasi spre fereastra pentru a vedea ce se intampla.Am dat la o parte jaluzele care imi impiedicau vederea,ramanand socata.Doi barbati se bateau,de fapt unul il batea pe celalalt.Dar dupa am realizat ca amandoi purtau halate albe,semn ca erau doctori in acest spital.Sunetul unui pumn care l-a doborat pe unul dintre ei m-a facut sa tresar,pulsul meu accelerandu-se si respiratia devenind neregulata din cauza fricii ce m-a cuprins.Dar cand ''faptasul''si -a mutat privirea spre fereastra de unde eu vizualizam totul,am inghetat,ochii mei devenind mari,nevenindu-mi sa cred cine era.Am tras repede jaluzelele,corpul meu fiind acum lipit de peretele rece.Trebuia sa plec de aici cat mai repede.Mi-am luat geanta,facnd pasi mari spre usa.Insa cand am dechis usa,nu mai puteam face nicio miscare,era ca si cum am impietrit in fata lui.

-Unde crezi ca pleci?mi-a spus impingandu-ma inauntru si inchizand usa.De ce era aici?Ce vroia?Intrebarile acestea alergau prin mintea mea,el apropiindu-se din ce in ce mai tare.Ti-am spus ca ne vom mai vedea,nu-i asa?Siguranta din vocea lui mi-a amintit de nunta.

-De ce porti astea,l-am intrebat speriata,incercand sa imi tin ochii in pamant.

-Aici lucrez!Raspunsul sau m-a determinat sa imi ridic privirea imediat,transformandu-se intr-una plina de surprindere.Ce esti asa mirata?Se pare ca avem si lucruri in comun.Cuvintele sale ma faceau vulnerabila,dar nu pot fi asa in preajma lui.Trebuia sa ii arat ca m-am schimbat si sunt mai puternica.

-Noi nu avem nimic in comun,glasul meu a umplut atmosfera,incercand sa il infrunt.

-Asa crezi tu,insa eu spun ca am putea avea multe.Raspunsul sau m-a lasat fara cuvinte,teama luand stapanire asupra mea.Insa nu il puteam lasa sa ma manipuleze in acest mod.

-Andrew,ce vrei mai exact?

-Asta e o intrebare simpla:pe tine!Sangele imi fierbea in vine,ramanand fara puteri in fata lui.Stia cat de sensibila eram si cum sa ma abordeze.Dar nu voi fi niciodata a lui pentru ca deja apartin cuiva.Sunt numai a lui Harry.

-Nu ma poti avea!Si oricum niciodata nu voi accepta sa fiu cu o persoana ca tine!Puteam observa cum s-a enervat dupa felul cum incepea sa stranga din pumni,sunetul pasilor sai grei auzindu-se in timp ce micsora distanta dintre noi.Cum a ajuns in dreptul meu,mi-a apucat mana,strangand-o puternic.

-Andrew,te rog opreste-te!Ma ranesti!Vorbele mele nu aveau niciun efect asupra lui,el fiind concentrat pe mana mea.Insa ceva ne-a captat atentia:telefonul meu.Am simtit cum puterea pe care o exercita se diminua,privind ecranul din cealalta mana.Mi l-a luat rapid,eu neavand timp sa fac o miscare.Imi era frica,acest lucru citindu-se pe fata mea.Am zarit un zambet facandu-si aparitia pe fata lui,intrebandu-ma ce l-a facut sa reactioneze in acest fel.

-"Ard de nerabdare sa te vad si sa te aud. Te iubesc!"Dupa cuvintele ce erau scrise,mi-am dat seama cine era:Harry.Am inceput sa tremur din ce in ce mai tare o data ce s-a apropiat de urechea mea si mi-a soptit:

-Daca spui cuiva despre ce ai vazut,Mr.Celebritate isi va aminti ce inseamna o bataie adevarata.Respiratia mea a devenit greoaie,vorbele sale devenind ca niste cutite ce ma atacau pe neasteptate.Nu poate face asta!Nu il poate rani!Nu ne poate desparti!Eram atat de afundata in gandurile mele disperare,incat nu am realizat ca acum eram singura in vestiar.

Mi-am luat geanta bulversată, curând fiind lovită de aerul de noiembrie. Am găsit un taxi, după care i-am spus taximetristului adresa, rotile ruland pe sosea. Mi-am lasat capul in jos,lacrimi inecandu-mi acum ochii.Nu pot sa ii spun lui Harry.Stiu ca Andrew vorbeste mereu serios si nu vreau sa il bata.Apoi am observat o urma pe mana mea dreapta:o vanataie.Acum si-a lasat si o "amprenta",dovedindu-mi si mai mult ca era sigur pe ceea ce zicea. Frica ma acapara ca un tsunami si tot drumul m-am gândit numai la situația asta, fiind trezita la realitate de vocea taximetristului. I-am plătit si am ajuns rapid in bloc, urcatul scărilor parandu-mi-se o corvoada. Am sosit in casa parasita,care nu mai parea la fel fara Harry.

M-am schimbat in ceva lejer,aruncand o privire in oglinda.Aveam ochii rosii,plansul fiind vinovatul.Nu puteam sa arat in fata lui in acest fel,cu siguranta va observa si ma va lua la intrebari.Apa rece mi-a lovit fata,trezindu-ma putin la realitatea cruda.Dupa m-am asezat in fata laptop-ului,asteptand ca Harry sa raspunda apelului meu video.Priveam nerabdatoare ecranul,alegandu-mi cuvintele potrivite pentru raspunsul la intrebarea "Ce ai facut azi?".

A/N:Hey!Sper ca v-a placut si acest capitol.De acum incepe drama.Va astept parerile!!!LOVE YOU!!Xx