OVER AGAIN

Capitolul 23

HARRY'S POV

Abia asteptam sa o vad pe ecranul laptop-ului ce statea inca inchis pe biroul din camera. Imi era foarte dor de ea si imi parea atat de rau ca nu pot fi cu ea. Chiar daca ii auzeam in fiecare zi vocea care ma facea mereu sa zambesc,o vroiam langa mine. Insa nu imi pot dezamagi fanii. Nerabdarea parca ma manca pe dinauntru,intr-un final m-am decis sa deschid laptop-ul. Se pare ca nu este ''ON'',ceea ce mi-a afundat mintea in mii de ganduri. De obicei,la ora asta deja puteam sa ne bucuram de cuvintele pe care ni le adresam prin intremediul Skype-ului. Oare a patit ceva?E bine?Singura mea reactie la aceste ganduri a fost sa imi iau telefonul si sa ii trimit un mesaj. Minutele treceau parca cu incetinitorul,eu inca holbandu-ma la ecranul laptop-ului si al telefonului. Un sentiment de neliniste mi-a strabatut sira spinarii,devenind din ce in ce mai agitat. Dar am fost distras de doua batai in usa si un accent irlandez:

-Harry,pot sa intru?Eu doar am raspuns afirmativ,neluandu-mi privirea de la cele doua dispozitive. A intrat usor in camera,dandu-si seama ca e ceva in neregula cu mine.S-a apropiat de mine,asezandu-se pe scaunul alaturat mie.

-Esti bine? m-a intrebat ingrijorat,punandu-si mana prieteneste pe umarul meu. Nu stiam ce sa raspund,ramanand blocat in fata lui.Mi-a strans mai tare umarul,incurajandu-ma sa ii zic.In final,am dat din cap negativ,cuprinzandu-ma intr-o imbratisare.

-Este despre Lyla?Intrebarea lui m-a pus putin pe ganduri,amintindu-mi de...Andrew.Respiratia mea era greoaie,iar sangele imi fierbea in vine.

-Hey,ce s-a intamplat?Harry,stii ca imi poti spune orice,deci...Ochii sai care i-au intalnit pe ai mei m-au determinat sa ii marturisesc totul.

-Mai tii minte cand m-am dus impreuna cu Lyla la nunta mamei?Ei bine,atunci noi ne-am intalnit cu cineva pe care nu vroiam sa il mai vedem vreodata. Niall ma privea din ce in ce mai confuz,stiind ca trebuie sa ii spun despre Andrew. Ne-am intalnit cu unul dintre baietii care m-au batut cand aveam 15 ani,deoarece au comentat la adresa Lylei. Numele lui e Andrew si a vorbit cu ea la nunta.I-a zis ca...O pauza care mi se parea infinita si-a facut loc in conversatia noastra.

-Harry...Vocea calma a lui Niall m-au determinat sa imi dres vocea,fiindu-mi cel mai frica de propozitia pe care urma sa o spun.

-I-a zis ca se vor revedea. Dupa cuvintele care mi-au iesit pe gura,mi-am ingropat fata in maini temandu-ma ca va ajunge la ea. Ca o va rani. Niall parca imi citea gandurile dupa felul cum ma privea. Daca chiar se va intampla asta,Niall?Daca se vor intalni in tot acest timp si eu nu voi putea fi acolo sa o protejez?Intrebarile imi paraseau buzele ca un uragan,nemaiputand sa ma stapanesc.

-Harry,nu prea stiu ce sfat sa iti dau intr-o situatie ca aceasta. Dar daca mi s-ar intampla mie toate astea,eu as avea incredere in ea. Ca se poate apara de toate obstacolele care ii vin in cale. Si dupa cum o stiu pe Lyla,pare o persoana puternica. Si tu trebuie sa o incurajezi,sa ii spui ca totul va fi bine si in acelasi timp sa fi si tu puternic pentru ea. Cuvintele lui Niall m-au linistit. Avea dreptate.

-Multumesc,Niall!Esti un frate grozav. A zambit la remarca mea,dupa care urmand o imbratisare frateasca. Insa un sunet mi-a atras atentia,provenind de la laptop-ul meu. Fata mi s-a luminat la vazul ecranului,zarind iconita care mi-a facut inima sa se usureze:era ''ON''. Niall mi-a observat gestul disperat de a ma trage din imbratisare,lasandu-ma liber.

-Vrei sa o saluti?Intrebarea mea l-a facut pe irlandezul de langa mine sa isi curbeze buzele intr-un zambet,auzind un ''Sigur'' care m-a facut sa apas pe ''Call''. In doar cateva secunde,trasaturile ei mi-au invadat ecranul laptop-ului. Ochii caprui care ma priveau cu blandete,parul buclat care imi mangaia fata in fiecare dimineata,buzele rozalii pe care mereu le sarutam cu pofta si degetele ei lungi care se impleticeau in paru meu.Zambetul ei molipsitor m-a facut vulnerabil. E incredibil ce imi putea face doar privind-o.

-Hey, baieti!La auzul vocii ei,simteam cum pielea mi se ridica,creandu-se acel efect numit ''piele de gaina''.

-Hey,Lyla!

-Hey, iubito!Am zarit cum roseata acapara obrajii ei,gandindu-ma cat de norocos pot fi. Ce ai facut azi?

-Munca si iarasi munca...Stii tu,ceea ce fac zilnic. Dar sunteul glasului ei nu mai parea acelasi. Puteam simti o urma ezitare si prin felul cum si-a aruncat privirea pe un perete alaturat. Deci,cum e cu turneul?

-Foarte bine. Fanii sunt minunati si ne bucuram ca sunt alaturi de noi la fiecare concert,a raspuns Niall,eu inca analizand-o pe Lyla.Dar o bubuitura ne-a atras atentia,indreptandu-ne privirea spre usa.''Superman is here!''-toti am ras la auzul acestei propozitii. Se pare ca nu se poate astampara nicio clipa.

-Louis vrea sa salveze lumea?Remarca Lylei a introdus un ras incontrolabil in camera.Iubeam felul cum glumea si radea,mereu ma facea sa rad chiar si in momentele in care acesta era ultimul lucru pe care vroiam sa il fac.

-Cred ca ar trebui sa vad ce se intampla. Pa,Lyla!Niall a iesit ca un fulger din camera dupa ce a salutat-o,ea raspunzandu-i la fel facand cu mana. Dar am observat ceva pe incheietura ei,o urma vinetie:o vanataie. Ochii mei erau absorbiti de ''pata'',gandurile incepand sa imi ravaseasca mintea.

-Hazz,esti bine?m-a intrebat trezindu-ma din concentrarea m-a invaluit.

-Ce s-a intamplat cu mana ta?S-a uitat oarecum surprinsa spre incheietura ei,acoperind-o imediat cu maneca bluzei. Ceva se intamplase,dar ea nu vroia sa imi spuna,puteam simti asta prin gesturile ei.

-Eu...umm...Eram grabita sa caut niste medicamente si mi-am prins mana in sertar. Sunt foarte neindemanatica cateodata. Am afisat un zambet fals,stiind ca nu asta e explicatia.

-Lyla,spune-mi adevarul te rog. Stiu ca ma minti.Este cumva...el?Muschii mi se incordau mai tare,privind expresia fetei ei care s-a transformat intr-una speriata. Doamne,cum am putut sa aduc asta in discutie?Tot ce am facut a fost sa ii cresc teama pe care o puteam citi in ochii ei. Imi pare rau,nu am vrut sa vorbim despre asta,doar ca...mi-e frica sa nu patesti ceva,mai ales dupa ce ti-a zis la nunta. Turneul asta ma da peste cap,gandindu-ma ca tu esti acolo singura si eu sunt blocat aici...

-Harry,nu sunt singura!Dani,El si Perrie sunt aici. Iar tu nu iti poti dezamagi fanii,asta e slujba ta. Si in plus,tu mereu esti cu mine. Nu fizic,dar...A lasat cuvintele in aer,privindu-ma sincer in ochi.Cuvintele ei m-au determinat sa schitez un mic zambet,dorindu-mi cu ardoare sa ajung acasa si sa o imbratisez si sa o sarut. Si,el nu este aici,a continuat lasandu-si privirea in jos. Harry,abia astept sa fi acasa. Am zarit cum o lacrima se prelingea pe obrazul ei,invinovatandu-ma.

-Iubito,te rog nu plange. Inca doua saptamani si vom fi din nou impreuna. Crede-ma,si eu vreau sa fiu langa tine,dar nu pot...Dar ma voi revansa fata de tine. Un mic zambet i-a luminat fata,eu raspunzand la fel.

-Te cred,Harry. Inima parca mi-a crescut atunci cand a dat frau liber acestor vorbe,insa am chicotit cand a cascat.

-Se pare ca cineva e somnorici. Amandoi am inceput sa radem la remarca mea,ea aproband din cap.

-Am avut o zi grea,a constatat cu o voce obosita.

-Atunci,cred ca e timpul sa iti spun ''Noapte buna!''.Te iubesc,Lyla!

-Noapte buna!Si eu te iubesc,Harry!Ecranul s-a innegrit,lasand-mi un gol in stomac.M-am pus in pat,inca gandindu-ma daca chiar mi-a spus adevarul. Convorbirea noastra a fost mai ciudata decat de obicei,sentimentul de nerabdare bantuindu-ma pana in momentul cand am adormit.

A/N:Hey!Imi pare rau daca v-am facut sa asteptati,sper ca nu v-ati suparat pe mine. Va astept parerile despre acest capitol si ce credeti ca se va intampla mai departe. Daca sunt greseli de ortografie,scuzati. LOVE YOU!!!Xx