OVER AGAIN

Capitolul 54

A/N: Hey! In sfarsit, un capitol dupa o vara lunga (sau nu chiar asa lunga). Stiu ca nu am mai postat demult si imi pare rau pentru asta, dar sper sa ma iertati si sa va placa acest capitol. Initial, as fi vrut sa mai scriu la el, insa m-am gandit sa nu va mai tin atata. Nu uitati sa-mi lasati pareriile, obiectiile si sa-mi spuneti ce credeti ca se va mai intampla. Cantecele pentru acest capitol sunt:

Coldplay-Magic;

Christina Perri-Human.

Sunt foarte curioasa ce o pareri o sa aveti despre acest capitol si sper sa nu va plictiseasca. LOVE YOU!!Xx

LYLA'S POV

Ochii mei clipeau cu repeziciune, incercand sa scape de valul de ceata ce ii acopereau. Tot ce era in jurul meu incepea sa prinda forma si m-am ridicat in coate, privirea mea cazand imediat asupra ceasului de langa noptiera. Panica se acumula inauntrul meu cand mi-am dat seama ca peste o ora trebuie sa fiu la spital si incercam sa ma obisnuiesc cu ideea ca timpul pentru somn a expirat. M-am prabusit din nou in perne, oftand puternic. De cand ne-am intors din Boston, am fost ametita si obosita, iar orele la universitate nu au ajutat deloc. Doua saptamani in care veneam acasa epuizata si primul lucru pe care voiam sa il fac era sa dorm. Doua saptamani in care mintea mea a fost bantuita de Logan, fragmente din noaptea de la club si Ashley. Sunt atat de preocupata de asta incat nu realizez ca ma consum mental, iar in combinatie cu lectiile si temele, creeaza o reteta perfecta pentru a-mi tarai picioarele la sfarsitul zilei. Practica ce urmeaza va inrautati lucrurile, deci trebuie sa fac o schimbare.

Atentia mi-a fost distrasa de patul ce se misca sub mine, mutandu-mi instantaneu privirea spre Harry. Ochii ii sunt inca inchisi, respiratia sa imi loveste fata si un zambet isi face aparitia pe fata mea. A avut atat griija de mine si m-a inteles pe deplin. Mereu gaseam micul dejun gata cand ma trezeam, cina cand veneam acasa si un film gata pregatit. In fiecare dimineata ajungeam in mod miraculos in dormitor, adormind de fiecare data in sufragerie in bratele lui Harry. Abia acum imi dau seama ca trebuie sa schimb aceasta rutina. Harry cu siguranta s-a saturat de ea si nu stiu cat timp mai poate suporta. Nu o recunoaste, dar stiu ca este asa.

Mi-am trimis gandurile departe in ratiune si m-am ridicat intr-un sfarsit. Drumul pana la bucatarie mi s-a parut o adevarata tortura, insa intarzierea ma sperie si imi grabesc pasul. Sunt in pana de idei cand ajung in fata frigiderului si nu pot sa ma concentrez pe mancare pentru ca ma gandesc numai la Ashley. De ce ma tot gandesc la ea? Nu stiu, poate pentru ca ai mintit-o atata timp si de o luna nu i-ai scris nici macar un amarat de mesaj. Chiar daca nu iti raspundea, macar ii aratai ca iti pasa. Si multumesc pentru ''buna dimineata'', subconstientule. Nu imi puteam incepe ziua mai bine decat cu reprosuri, insa este o farama de adevar in ceea ce mi-a zis. Doar o farama? Ce ai spune de intregul Atlantic? OK, poti sa te opresti cu hiperbolele tale si sa imi dai un sfat? Doamne, cateodata imi doresc sa ma trezesc cu amnezie si sa uit de toate replicile tale! Devii din ce in ce mai buna la dezlegarea misterelor si a viselor. Ce naiba mai inseamna si asta? Sau era doar iluzie... Ugh, as vrea acum sa arunc cu o cutie intreaga de oua in tine...

Brusc, imi imaginez vocea mea interioara ca pe o persoana, cu hainele patate de galbenus si parul cleios din cauza albusului si un chicot imi scapa. Insa se transforma intr-o idee geniala cand gasesc inspiratia pentru micul-dejun: omleta. Multumesc, subconstientule, pentru imaginea vizuala! Bine ca imi multumesti pentru mancare si nu pentru alte lucruri. O, Doamne, nu se mai opreste o data! Am luat trei oua din frigider, alaturi de mozarella, rosii si ceapa. In mai putin de cinci minute, compozitia se prajea pe tigaie. Profit de minutele ramase pana cand e gata si ma duc la baie, curatandu-mi fata si inviorandu-ma. Ma grabesc spre bucatarie, intorcand omleta si pregatind masa. Dupa ce e gata, presar piper si sare, iar apoi o impart in doua. O mananc in graba, insa ma bucur de gustul delicios. Multumesc inca o data, subconstientule! Deci, in toti anii astia, eu primesc multumiri datorita mancarii? Daca in toti anii astia ar fi fost numai mancare, te-as fi ridicat in slavi si cred ca as gasi si un citat perfect. Cum ar fi... ''Lyla, asa sta treaba cu mancarea. Cere sa fie mancata.'' - ''Sub aceeasi dieta''. Nu pot sa cred ca ai transformat o poveste tragica intr-un omagiu pentru mancare, dar e una buna. Am chicotit, facand referire la una dintre cartile pe care am citit-o recent: ''Sub aceeasi stea''. Cartea aceea m-a lasat cu un gust amar in gura si cu lacrimi intepatoare. Cateodata ma gandesc: oare autorii plang si ei cand isi omoara personajele sau rad si beau o cana de ceai cu diavolul? Ai si un coltisor de sadism...