OVER AGAIN

Capitolul 55

HARRY'S POV

FLASHBACK

O vad cum zambeste, cum ii imbratiseaza pe copii, cum le vorbeste pe un ton cald si cu o sclipire in ochii ei, ce seamana cu o raza de soare printre copacii colorati ai toamnei. Insa o vad cum isi rasuceste obsesiv firele de par ce ii incadreaza fata si cum isi musca buza inferioara sau obrazul. Face asta cand este ingrijorata sau enervata. Alaturi de valul de fericire care ma cuprinde in timp ce o analizez, mai vine inca unul de curiozitate si ma intreb in repetate randuri ce s-a intamplat. Ce s-a schimbat de cand a plecat de acasa. Parcurg cuvintele pana nu mai au niciun sens, iar o voce intrerupe acest lant ce mi se parea infinit:

-Vino sa o intalnesti pe Lyla, mi se adresa o fetita roscata si cu obrajii brazdati de pistrui. Sunt sigura ca iti va placea de ea la fel de mult ca mine, continua entuziasmata.

I-am zambit si m-am ridicat de pe podea, iar acel zambet devenea din ce in ce mai larg cand ma gandesc cat de ciudat va fi sa "facem cunostiinta". Sa ne prefacem, sa fim ca doua fluvii cu destinatii diferite, ca doua stele din galaxii diferite. Cat va mai dura asta? Teama apare in interiorul meu ca o scanteie si o noua intrebare se iveste: oare nu a obosit sa se tot ascunda, sa se prefaca? Daca ne vom certa pe tema asta? Nu pot lasa acest lucru sa intervina intre noi, mai ales acum, cand suntem atat de fericiti impreuna. O vreau pe Lyla si maine, si peste o saptamana, si peste o luna, si... in viitorul meu. Cand eram mic, imi doream atat de mult sa stiu ce se va intampla in viitor sau sa calatoresc in timp, dar acum nu mai am nevoie de asta. Pentru ca Lyla e viitorul meu.

Lyla isi ridica privirea spre mine si in ochii ei vad un caleidoscop de surprindere si bucurie pe care incearca sa-l suprime, insa mie imi este imposibil sa nu-l observ. Ne apropiem unul de altul, iar obrajii ei se inrosesc din ce in ce mai mult. Presupun ca si ea simte penibilitatea momentului. Stam unul in fata celuilalt si ne holbam unul la altul, curajul de a incepe ''prezentarile'' pierind in atmosfera tensionata... Cel putin pentru noi deoarece copiii rad si zambesc si asteapta ca cineva sa inceapa. Caut o urma de curaj si intru intr-o bucla infinita, fiind blocat intr-o inchisoare de maxima securitate. Inspir adanc si ma hotarasc sa spun ceva, chiar daca scanteia de care am nevoie e de negasit si-

-Eu sunt dr. Rainsferd, imi intrerupe gandurile, luandu-ma prin surprindere si eliminand orice decizie. Dar poti sa-mi spui Lyla, continua si intinse o mana spre mine. Ma uit in continuare la ea si are o privire care spune ''Prima data cand ne intalnim''.

-Eu sunt Harry. Incantat sa va cunosc, ii zic politicos, mult prea politicos, si ii strang mana.

Un camp electric se formeaza in jurul pielii si simt ca este incordata la inceput, ca si cum presiunea se acumuleaza in asupra ei. Si intr-un moment in care tot ce imi trecea prin minte era sa inlatur constrangerea, am inceput sa-mi misc degetele pe pielea ei si relaxarea se instala in muschii ei. Isi ridica ochii spre mine si vad cum irisii ei se dilata, de mirare probabil, iar trasaturile fetei i se destind si isi ridica sfios colturile buzelor. Pierd notiunea timpului si nu stiu cate secunde stam in felul asta, nepasandu-ne de ce se afla in apropiere. Lyla sesizeaza acest lucru si isi retrage mana cu usurinta, desprinderea parandu-mi-se prea rapida, prea brusca. Argh, nu ar trebui sa fie asa! Ar trebui sa ne imbratisam si sa ne sarutam, insa asta e tot ce pot obtine acum.

-Apropo, nu am nevoie de politeturi. Adica, nu arat asa in varsta, nu-i asa? Am ras la comentariul ei si am clatinat din cap.

-Nu am vrut sa ma intelegi gresit. Doar incercam sa fiu politicos, mi-am luat apararea. Isi rotunji buzele in intentia de a spune ceva, insa a fost intrerupta de aceeasi fetita roscata:

-Lyla, ai spus ca o sa facem quilling astazi, i se adresa cu acelasi entuziasm. Lyla paru nedumerita pe moment, insa isi schimba imediat expresia fetei.