OVER AGAIN

Capitolul 52

A/N: Hey! In sfarsit, capitolul 52. In capitolul asta o sa vedeti mai multe laturi ale Lylei (sensibila, geloasa si va las pe voi sa mai descoperiti), iar in 53 va fi cam la fel, numai ca din alta perspectiva. Oricum, sper sa va placa. Va sugerez sa ascultati:

Bruno Mars-Just the way you are;

Coldplay-A sky full o stars;

Selena Gomez-Slow down.

Nu uitati sa imi lasati parerile voastre in legatura cu capitolul, povestea in general si ce credeti ca se va intampla mai departe. LOVE YOU!!!Xx

LYLA'S POV

Imi priveam reflexia in oglinda si ma tot gandeam daca ar trebui sa aleg rochia neagra, cu doua palme deasupra genunchilor si decorata cu paiete care incep de la gat si se continua in mijlocul pieptului. Ma invart de vreo cinci minute si ma analizez din toate unghiurile. Am impresia ca e prea mulata si lasa prea multe la iveala. Deodata, sute de nesigurate ma lovesc precum un fulger si isi lasa amprenta mea, la fel cum fulgerul ''tatueaza'' corpul oamenilor cazuti in prada lui cu figura Lichtenberg, cu zeci de ramificatii ce seamana cu un copac. Cand ma uit in oglinda, nu vad decat o fata cu nas si solduri mari, un abdomen curbat, picioare groase si imi gasesc cate o imperfectiune de fiecare data cand ma uit mai atent.

In momentul asta sunt fragila precum o frunza in perioada toamnei si gandurile mele se rastalmacesc ca zapada in timpul unei avalanse. Oare ma vor accepta fanii? Ne vor sustine sau ma vor jigni? Cand imi aduc aminte de fostele iubite ale lui Harry, nesigurantele ma cuprind pe de-a-ntregul. Ele erau canterete, prezentatoare sau modele, nu ma pot compara cu ele. E ca si cum ai pune un trandafir rosu fermecator langa o buruiana. Ce ai alege? Toata lumea va lua trandafirul si il va pune in apa, iar buruiana va fi taiata de la radacina si aruncata. E ca si cum te-ai duce la un mar si ai vedea toate merele frumoase din copac, dar si pe cele cazute pe pamant, aproape putrezite. Oricine le-ar alege pe cele coapte din copac, iar restul sunt istorie.

O lacrima izvoraste si curge pe obrazul meu si incerc din rasputeri sa ma calmez. Cu siguranta nu o sa ma placa. Cu siguranta o sa am parte de multa ura. Harry va incerca sa ma faca sa ma simt mai bine si va reusi pe moment, insa nesigurantele mele nu vor disparea niciodata. Teama se infiripa inauntrul meu si ma las coplesita, incepand sa plang. N-am mai avut pana acum o reactia ca asta, dar cred ca toate s-au acumulat si cu toata presiunea asta in legatura cu relatia noastra... Cum o sa rezist in lumea asta? Cum o sa ma descurc cu fanii si atentia care mi se va acorda? Cu cat ma gandesc mai mult la asta, imi dau seama ca sunt absolut patetica pentru ca ma plang.

Imi sterg rapid lacrimile si imi iau trusa de machiaj. Poate asta ma va ajuta sa fiu mai sigura pe mine, cel putin partial. Am trecut rapid de la pudra la ruj rosu, ochii mei fiind evidentiati cu putin tus si mascara. Seara asta in club cu ocazia Anului Nou sper sa ma mai invioreze si sa ma faca sa imi iau gandul de la toate aceste lucuri. Brusc, ziua de ieri mi se deruleaza in minte ca un film. Oare am fost vazuti? Fotografiati? Ne-am plimbat prin Boston si i-am aratat lui Harry parcul in care veneam aproape in fiecare zi, strazile mai importante si cateva muzee. Chiar daca ne-am comportat ca si cum am fi fost doar prieteni, suspiciunile nu inceteaza sa apara. Tentatia de a-l imbratisa, saruta era atat de greu de imblanzit, ca si cum ai pune un leu intr-o cusca. Cand am ajuns in apartament, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne lipim buzele intr-un sarut infometat ce a durat pana cand am fost luati prin surprindere de murmurul tatei. Am avut amandoi un soc si ne-am simtit atat de stanjeniti, o nuanta de rosu carmin invadandu-ne fetele. Pana la urma, nu am primit alte comentarii, dar atmosfera a fost foarte ciudata.

Un bazait ma trezise la realitate, mutandu-mi privirea spre ecranul stralucitor al telefonului. Un mesaj de la Jo in care spune ca ne asteapta. M-a invitat ieri sa ne petrecem Revelionul impreuna intr-un club si am fost cam ezitanta. Am vorbit cu Harry si a acceptat, chiar daca am dezbatut problema relatiei noastre vreo cincisprezece minute. Se pare ca vom fi din nou supusii torturii asteia, insa nu cred ca va fi una la fel greu de suportat. Intunericul si luminile orbitoare in diferite culori de galben, verde, albastru...