OVER AGAIN

Capitolul 40

LYLA'S POV

-Cum au fost pentru tine acesti trei ani?Vocea mea rasuna suav in bucatarie,uitandu-ma la pieptul lui Harry. MI-am indreptat privirea spre fata sa care parea surprinsa,dar in acelasi timp putin dezamagita. Nu stiu cum se face,dar bucataria e locul in care ne marturisim multe lucruri sau incepem sa facem asta.

Poate mancarea care ne inconjoara are un fel de praf magic in ea,alimentele imprastiindu-si mirosul si de asemenea,''farmecul''. Se aseamana cu serul adevarului...Am zambit vag la comparatia facuta,ochii lui Harry facand acum contact vizual cu gresia rece. Am senzatia ca ii este frica sa imi spuna si sa ma dezamageasca,poate pentru ca relatiile noastre in acesti trei ani au fost diferite precum Polul Nord si Ecuatorul. Nu sunt constienta cu cine a intreactionat,dar nu ma supara acest lucru...atat de mult. Simteam cum un ciob al geloziei ma injunghia,rasucindu-se si facand rana mai adanca,trezind invidia. O,Doamne,sunt invidioasa pe niste persoane pe care nici macar nu le cunosc. Insa imi este destul de greu sa stiu ca Harry a avut alte fete in viata lui,mai ales dupa ce am trait noi. Atatea sentimente,ganduri,atingeri,sarutari...Lyla,inceteaza,devii antipatica!Subconstientul imi arunca o replica taioasa,ca sabia unui samurai,dar nu m-a ranit. Ci a distrus acea gelozie care s-a starnit inauntrul meu,fiindu-i acum recunoscatoare.

Harry inca privea podea,care parea o sursa de inspiratie. Mainile sale imi strangeau talia,simtind cat de tensionat este. Cand m-a intrebat cum au fost acesti trei ani,cerul parca s-a napustit peste mine,preluand slujba lui Atlas de a-l tine pe umeri. Imi era greu sa dezgrop amintiri care pareau niste gauri negre pe cerneala boltei ce reprezinta viata mea. Scuzele sale pareau atat de sincere,determinandu-ma sa imi incep povestea...sa estompez acea negura si sa inmultesc stelele ce se ascundeau in spatele negrului de taciune. In timp ce ii povesteam,simteam cum gaurile dispareau incetul cu incetul,cu fiecare cuvant pe care il rosteam. Insa evaporarea lor se exprima prin picaturile sarate ce curgeau pe obrajii mei,Harry facand ca acest lucru sa se delureze mai repede cu ajutorul privirilor blande si miscarilor circulare pe talia mea. In timp ce ii marturiseam despre iubirea mea pentru el pe care am ascuns-o intr-un colt al inimii mele care e nemuritor,verdele din ochii sai parea atat de linistitor,ca un fir de iarba in mijlocul zapezii,plin de vitalitate,dar care iti dadea speranta. Speranta ca tot acel frig va trece si va fi inlocuit de razele soarelui ce se astern primitoare peste pamantul obosit care incepe sa se trezeasca la viata. La fel a fost si cu reintalnirea noastra...Indiferent de orgoliul meu si tornada de ganduri ce nu imi dadea pace si ma facea indiferenta de iubirea ce i-o port,a existat firul de ata numit speranta,cel ce ma convingea cu fiecare zi ca se va intoarce la mine,ca vom reusi sa recuperam timpul pierdut. Si asa a fost...

Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau,incercand sa ii furnizez curaj. Intr-un sfarsit,i-am intalnit ochii plini de amaraciune,simtind cum un gol se forma inauntrul meu,parandu-mi rau de intrebarea mea. Buzele mi s-au intredeschis,insa Harry si-a pus degetul aratator peste ele,inghitandu-mi scuzele ce urmau sa iasa. Ma privea insistent,fiind cuprinsa de o usoara uimire,amutind in fata lui. Puteam vedea pe fata lui ca doreste sa imi povesteasca despre zecile de luni ce au trecut pe langa noi. Incercam sa citesc in ochii sai vorbele ce urmau sa ii scape printre buze,insa parea ceva intangibil,el reusind sa ascunda acele urme de dezamagire care ii acopereau mai devreme. A respirat adanc,oxigenul parand mai greu de respirat, pregatindu-ma pentru ceea ce urma:

-Cand am plecat,ne-am indreptat direct spre L.A. pentru a filma ''What makes you beautiful''. A fost primul nostru videoclip si eram foarte emotionati,curiosi de primele pareri si suspiciosi in legatura cu viitorul nostru. Dar si acum imi aduc aminte cat de mult am ras la realizarea acestuia,mai ales cand am fost opriti de politisti deoarece Louis conducea prea incet, imi spuse afisand un zambet larg, incepand sa rad zgomotos. Mereu cand incepem sa vorbim despre traznaiile din turnee radem incontrolabil, abdomenul meu fiind indurerat a doua zi. Dar e o durere buna...