OVER AGAIN

Capitolul 28

 A/N:Hey!Am revenit cu un nou capitol care sper sa va placa. Inca o data,multumesc tuturor care citesc aceasta poveste si ma ajuta prin comentariile lor adorabile. Si alte 2 intrebari: 1)Orasul preferat...si 2)Unde ati vrea sa locuiti?Va astept parerile si raspunsurile. LOVE YOU!!!Xx 

HARRY'S POV

Pulberea razelor de soare care era prezenta in aer mi-a deschis ochii somnorosi,insa parul matasos care poposea pe clavicula mea lipsea...Lyla. Paianjenii reci ai panicii imi alunecau pe sira spinarii. Panica de a pleca,de a nu mai fi langa mine,mai ales dupa cele intamplate. Nici nu m-am mai obosit sa iau ceva pe mine si am zbughit-o pe scari.

-Lyla,unde esti?Panica crestea in mine cu fiecare secunda,paianjenii parca urcand cu viteza luminii pe spatele meu rigid.

-In bucutarie!Vocea ei dulce parca a omorat toti acei paianjeni,uitand de mirosul care a umplut casa,eu fiind concentrat pe temerile mele interioare.M-am indreptat spre sursa mirosului,acesta devenind din ce in ce mai proeminent cu cat ma apropiam. Lyla aseza clatitele pe masa,un zambet aparand pe fata amandurora cand ne-am intersectat privirile,eu simtandu-ma usurat sa o vad revigorata.

-'Neata,frumoaso!Am sarutat-o usor dupa ce cuvintele mi-au parasit buzele.

-'Neata si tie,domnul Imi place sa dorm!Am inceput sa rad la remarca ei,asezandu-ne amandoi pe scune. Vazand zambetul ei copilaresc ma facea si pe mine sa zambesc,dar in acelasi timp era un elixir pentru toate gandurile neplacute care se ascundeau in mintea mea. Ca de exemplu,cum ar fi fost viata mea daca nu as fi intalnit-o,daca nu ne revedeam la spital,daca Andrew reusea ce isi propunea... Nici nu am observat ca pentru ceva timp m-am holbat la ea,vorbele ei trezindu-ma la realitate:

-Ce?S-a intamplat ceva?Se putea citi ingrijorare in ochii ei,insa am linistit-o imediat:

-Nu,nimic...Doar ma gandeam.

-Oh...La ce anume?Curiozitatea a preluat locul ingrojorarii prezenta in intrebarea anterioara.

-La...cat de bune sunt clatitele,am mintit-o incercand sa par convingator.

-Harry,te cunosc. Dar nu pot citi gandurile si in plus,esti teribil cand vine vorba de mintit. Da,avea dreptate,eram groaznic la asta.

-Ma gandeam...Ma gandeam cum ar fi fost fara tine. Sa ma trezesc mereu singur,ca in dimineata asta,sa nu imi prepare nimeni micul dejun,...

-Deci eu sunt aici ca sa gatesc? Intrebarea ei m-a determinat sa schitez un zambet,insa ea parea serioasa cu acea privire suspicioasa.

-Stii la ce ma refer...Sa continuam!Sa nu am cu cine sa rad,sa nu am pe cine imbratisa,sa nu am pe cine sa sarut de dimineata si seara,sa nu am cu cine sa fac lucruri ''fierbinti''.Rasul a pufnit-o dupa cuvintele spuse,luandu-si privirea patrunzatoare si indreptand-o spre farfurie.

-De exemplu,cand m-am trezit azi si capul tau nu era pe pieptul meu...M-am panicat,am crezut ca...Stii,mereu voi trai cu frica asta...Ca vei pleca intr-o zi si nu te vei mai intoarce. Am auzit un sunet metalic provocat de furculita Lylei care s-a prabusit pe farfurie,ea ridicandu-se si asezandu-se in poala mea,infasurandu-si mainile in jurul gatului meu.

-Stii ca niciodata nu as face asa ceva. Trecutul e trecut si nu vreau sa ma mai intorc acolo pentru ca sunt prea fericita aici in prezent. Mainile mele erau acum plasate pe talia ei,miscandu-se in sus si in jos.

-Si pe mine ma cuprinde frica in anumite momente. Fruntea mea s-a incretit la afirmatia ei,unindu-mi palmele cu ale ei pentru a se relaxa.

-Poate intr-o zi vei gasi pe altcineva mai bun decat mine si eu voi ramane singura...Nu am mai rezistat sa aud cuvintele fara sens si am sarutat-o pasional,asigurand-o ca nu voi mai face aceasta greseala din nou.