OVER AGAIN

Capitolul 29

A/N:Hey!Inca un capitol am postat si sper ca o sa va placa si nu o sa il gasiti plictisitor. Vroiam sa va intreb daca ati vrea sa aleg un personaj celebru care sa o interpreteze pe Lyla si daca va place noua coperta. Va astept parerile si sugestiile. LOVE YOU!!Xx




LYLA'S POV










Peisajele englezesti erau preferatele mele. Adoram natura si casele tipic acestei tari,dar si sentimentele pe care ti le produc:liniste,fericire si pace.Aerul de noiembrie dadea un efect special,culorile ruginii multumindu-mi ochii si mintea. Eram prea pierduta in gandurile mele,incat nu am observat mana lui Harry care s-a asezat usor pe coapsa mea,eu dandu-i importanta cand a inceput sa mi-o maseze. Mi-am intors privirea spre el,un zambet aparand pe fata amandurora. Un uragan de ganduri mi-au invadat mintea:ce s-a intamplat cu Andrew,unde este el acum si de ce mergem la Haworth?Stiu ca nu il preocupa subiectul ''carti'' si nu il impresioneaza autorii englezi. Degetele lui care calatoreau pe coapsa mea mi-au dat curaj sa formulez niste intrebari,asa ca am inceput cu ceva mai abordabil.




-De ce mergem la Haworth?Mana lui imi parasi piciorul,simtindu-ma mai vulnerabila fara atingerea sa.




-Pentru ca Charlotte si Emily Bronte au locuit acolo si imi aduc aminte cat de mult le admirai felul de a scrie cand eram in liceu. Si vreau sa petrec mai mult timp cu tine,mai ales ca munca intrevine mereu in relatia noastra. Raspunsul lui era o argumentare,insa nu m-a multumit pe deplin,acest lucru citindu-se in expresia mea faciala.




-Deasemea,vroiam sa te scot din acel apartament. In special dupa tot ce s-a intamplat,mi-a zis parca citindu-mi gandurile. In acel moment am realizat ca el nu a facut nicio declaratie despre noi,dar cred ca dupa iesirea noastra pozele vor invada ziarele,internetul si revistele. O senzatie de frica mi-a traversat sirea spinarii,pieptul meu zvacnind datorita acesteia.




-Esti bine?Vocea lui fiind un tranchilizator pentru sentimentul precedent,ochii sai verzi intalnindu-i pe ai mei,salvandu-ma din abisul temerii in care inaintam cu o viteza uimitoare. Cantecul care umplea atmosfera masinii mi- a atras atentia:Skyscraper-Demi Lovato.

Melodia asta se potrivea perfect cu evenimentele din ultimele zile. Toate lacrimile,suferinta... Insa fumul plin de toate aceste lucruri incepea sa dispara incetul cu incetul,eu incercand sa ma desprind de ele si reusind sa ma transform intr-un zgarie-nori care nu poate fi doborat. Dar fiecare zgarie-nori are un arhitect,iar in cazul meu acela era Harry. El m-a ajutat sa ma ridic,sa-mi construiesc din tristetea mea un zid impermeabil minciunilor si fricii,chiar daca candva a apartinut si el de partea cealalta a zidului. Dar poate ca nu. Chiar daca a facut ce a facut,mereu a fost de partea fericirii si a iubirii pentru ca mi-a provocat mai multa fericire decat suferinta. Inca nu pot sa cred cat de orgolioasa am putut fiu acum 4 luni.




-Lyla!Strigatul disperat m-a trezit din nou,vazandu-i ingrijorarea in ochi.




-Da,doar ma gandeam,i-am raspuns pe un ton calm.




-Oh...La ce?Am inceput sa inaintez din nou in acel abis al temerii odata ce Andrew a revenit din nou in mintea mea. Nu aveam puterea necesara sa ii aud replica,dar trebuia sa stiu. Cantecul mi-a furnizat curajul necesar pentru a incepe ''interogatoriul''.




-Ce s-a intamplat cu Andrew?Rezonanta vocii mele a fost slaba,insa destul de puternica incat sa ii zaresc mainile inclestandu-se in jurul volanului. Nu se cuvenea sa aduc in vorba acest subiect chiar acum,cand Harry conduce si cine stie unde se va indrepta aceasta discutie. Mi-am ridicat spatele de pe scaun in dorinta de a-mi indrepta greseala de a conversa acum pe aceasta tema,insa m-a oprit impletindu-si degetele cu ale mele.

-Tu mi-ai spus,acum trebuie sa iti spun si eu. M-am lipit inapoi de scaun,calmul imbinandu-se cu teama. Degetele lui inca mi le strangeau pe ale mele,eu urmandu-i exemplul.

-L-am dus la un spital,in masina avand o mica discutie in care l-am avertizat sa nu se mai atinga de tine. Caracterul protectiv a lui Harry a iesit la suprafata dupa afirmatia facuta,dar si linistea m-a cuprins eliminand acea stare de anxietate.

-Asta a fost tot?Nu ti-a mai zis nimic?

-Umm...Nu,doar a fost de acord cu mine in privinta a ceea ce i-am zis. Chiar daca incerca sa para convingator,puteam observa ezitarea din vocea lui si prin faptul cum mi-a strans mana mai puternic. ''Haworth'' mi-a atras atentia,panoul scris cu litere negre facandu-ma sa uit de ezitarea lui Harry,asa ca am decis sa las lucrurile asa...Pentru moment.

In scurt timp,masina era parcata langa Bronte Parsonage Museum. Picioarele imi tremurau de emotie,dar nu aveam nicio idee de ce. Poate pentru ca acum 200 de ani,2 dintre cele mai cunoscute scriioare engleze au trait pe acest pamant.

-Emotionata?Glasul sau mi-a eliminat tremurul,eu incuviintand din cap energic.

-Tot nu inteleg ce vezi asa interesant la aceste scriitoare si cartile scrise de ele. Argumentul m-a enervat putin,dar stiam ca ma necajea si m-am hotarat sa nu ma las batuta asa usor.

-Vorbea cel care nici macar nu a incercat sa inteleaga despre ce scriu ele si s-a chinuit tot liceul sa le citeasca cartile. Un zambet nevinovat a aparut pe fata lui impreuna cu o urma de roseata,tacerea lui stabilind ca eu am castigat acest joc.

Dupa o plimbare lunga prin lumea literaturii englezesti,am iesit amandoi insetati,Harry pe deasupra fiind plictisit,dar nu atat de tare pe cat ma asteptam.

-Deci,cum ti s-a parut?L-am luat intr-un fel pe neasteptate,fiind constienta cum se simtea acum.

-Ai noroc ca te iubesc asa mult!La auzul acestei propozitii,l-am sarutat lung si dulce,mainile lui plasandu-se pe talia mea,in timp ce degetele mele se impleticeau in parul sau.

-Tot asta imi place cel mai mult sa fac,i-am marturisit dupa ce ne-am desprins,zambetele luminandu-ne fetele amandurora.

-Multumesc pentru aceasta zi,a fost uimitoare,chiar daca pentru tine chiar opusul. Aveai dreptate, imi va face bine. Ochii lui s-au transformat intro nuanta de verde ca si cum ar fi satisfacut si a invins. Dar trebuia sa recunosc,merita pe deplin statutul acesta.

-Nu trebuie sa imi multumesti,scumpo. Fericirea ta e si a mea. Am suras datorita vorbelor care i-au parasit buzele,privirea aterizandu-mi pe canafeaua de peste strada.

-Ce zici daca ma duc sa cumpar ceva de baut,tu mergi si ma astepti in masina dupa care pornim spre Holmes Chapel?

-Da,suna bine. Ne vedem in masina,ok?Am aprobat din cap,dupa care eu plecand spre cafenea nu inainte ca Harry sa ma sarute scurt pe buze.

Arata ca orice alta cafenea:mese multe,aranjate una langa alta,fete care barfeau orice puteau,baieti care vorbeau despre ultimele meciuri,chelneritele care abia asteptau sa se intoarca acasa si lemnul slefuit care dadea un aspect mai retro acestui local. O doamna inalta cu parul blond spalacit ma intampina la ghiseu pentru a imi lua comanda. Frappe-urile erau asezate negiljent pe tejghea,eu abia asteptand sa savurez unul dintre ele. Insa cand a veni timpul sa platesc,plata cu cardul se pare ca era respinsa aici. Tentatiile mele anterioare parca cresteau din ce in ce mai mult,privind paharele pline de cafea care imi amplificau pofta. Chelnerita se uita la mine cu o privire rece,omorandu-ma din priviri deoarece ii puneam rabdarea la incercare. Eu inca cautam o cale de iesire din aceasta situatie astfel incat pot obtine ''premiile'' printr-o cale usoara. Eram complet sigura ca ajutorul lui Harry nu imi va folosi in acest moment,eu incercand sa planuiesc ceva,dar niste cuvinte ''salvatoare'' m-au scapat din imprejurarea ciudata si enervanta,rostite de o voce calda si in acelasi timp hotorata:

-Platesc eu!