POV. Nath
~
~Deoarece tu ai ajuns totul pentru mine.~
~
În momentul în care intră Killian pe ușă, sar la el în brațe, strângându-l puternic. Bărbatul tresare ușor uimit de gestul meu, dar îmi returnă îmbrățișarea rapid, trecându-și degetele prin părul meu. Îl așteptam acasă de dimineață, voiam să îl revăd. De când am devenit atât de lipicios?
—Mi-ai dus dorul? Chicotește și mă sărută gingaș pe frunte, aducându-mi tot sângele înapoi în obraji.
Îmi scufund nasul în tricoul său, lăsând mirosul său masculin sa îmi umple plămânii. În brațele sale simțeam cum parcă totul va fi mai bine, de parcă ai exista o speranță că se va rezolva totul, de parcă nu aș mai vrea niciodată să părăsesc acest loc. Căldura corpului său mă făcea să mă topesc ușor, iar zâmbetul confuz pe buze mă dădea peste cap.
—Da...înghit în sec încordat și îi mototolesc tricoul in pumni.
Își trece degetele prin părul meu, ușor confuz, însă totuși decide să nu pună brusc întrebarea. Își coboară palma, mângâindu-mi delicat obrazul și examinându-mă cu privirea. Probabil eram roșu tot, deoarece fiecare gest pe care îl făcea, îmi dădea toți hormonii peste cap.
—Și eu ți-l-am dus, mai ales că a fost super plictisitor. M-a pus tata sa îl ajut să sorteze oamenii, pur și simplu oribil, nu mai vreau sa o fac în viața mea, mi-se plânge. Tu te-ai mai făcut? S-a întâmplat ceva? Întreabă ușor intrigat.
Oftez zgomotos și mă așez pe canapea, el neexistând și așezându-și capul în poala mea. Un zâmbet îmi apare inconștient pe buze, iar inima-mi începe să bată puternic. Arăta atât de adorabil când stătea așa, nu aș mai vrea să mă mișc vreodată dacă el ar sta doar așa.
—Am fost la ai mei acasă și am vorbit cu mama... i-am invitat mâine seară la cină, ce spui? Îl întreb tulburat și îmi mușc buza.
De fiecare dată când mă gândeam la întâlnirea de mâine seară, pielea mi-se făcea de găină. Nu știu ce fel de așteptări ar trebui să am, deoarece îmi este frică să nu fie nerealizabile. Îmi este frică să nu îmi fac speranțe în vânt, deoarece efectiv fiecare celulă din mine striga ca este o idee complet proastă.
—Serios? Și ce a spus? Sper ca ești ok, își mușcă buza inferioară și îmi ciufulește părul.
Chicotesc și îmi las capul pe spate, oftând zgomotos. Nu mai știu cum mă simt, deoarece mă gândesc doar la același lucru. Nu știu ce să fac, cum sa mă comport sau la ce să mă aștept. Iar mie îmi este prea frică atunci când nu am totul pus la punct.
—Acum sunt ok. A spus ca vor veni, însă după reacția ei, nu prea mă aștept la rezultate foarte bune, îl anunț cam dezamăgit.
Îmi ia mâna în a sa și-mi sărută dosul palmei gingaș. Chicotesc, iar el se ridică și mă sărută cast pe buze, privindu-mă în ochi.
—Indiferent de ce se va întâmpla, va fi totul bine. Nu trebuie sa te stresezi degeaba, nici nu mai are rost, bine? Își fixează privirea.
Mă holbez puțin la ochii săi de un roșu aprins și zâmbesc vag. Chiar mă bucur ca era acum lângă mine sa îmi spună asta. Aveam nevoie de încredere, deși nu prea cred ca o voi câștiga curând.
~
POV. Killian
~
Se aud bătăi în ușă, bătăi care m-au speriat puțin sincer să fiu, apoi aud soneria care mai avea puțin și mă surzea din cauza faptului că era efectiv abuzată. Nathaniel înghite în sec agitat și se duce să deschidă ușa, în timp ce eu îl urmăresc cu privirea curios și mă apropii ușor din spatele lui. Cu câteva secunde înainte să deschidă blondul ușa, îmi verific înfățișarea în oglindă, cât sa fie acceptabilă, și îmi aranjez șuvița de păr care insista sa stea haotic. Deși nu era mare schimbare ca tot nu voia să stea la locul ei.
—Bună ziua, îi salută politicos și jenat bărbatul pe părinții săi și le deschide ușa, făcându-le semn sa intre.
Inițial am vrut sa fac o întâmplare normală la restaurant, ca să fie o ambianță mai deosebită, dar Nath mi-a spus că ar vrea să le spună și ca eu nu sunt om, astfel că am rămas la vechea idee și anume sa facem acasă. Nu mă prea deranjează, însă sper ca încăpățânații aceștia doi sa nu obiecteze. Păreau în stare de a comenta fiecare detaliu.
Când tatăl său face contact cu privirea mea, ochii i-se măresc larg. Chipul calm i-se schimbă repede în unul nervos și aproape simțeam cum avea chef să sară la bătaie. Asta desigur daca i-ar permite eticheta.
—Ce? Tocmai el?! Ne reproșează furios și îl privește pe blond de parcă s-ar aștepta la o explicație.
Nici nu au rușinea de a ne saluta, câtă nepolitețe! Nici femeia nu prea părea încântată de situație, însă cel puțin ea nu urla după cum o taie capul, deoarece își păstră limitele și doar mă privi urât. Îmi dau ochii peste cap, asigurându-mă că îi țin strâns mâna blondului în a mea. Mă simțeam ușor nesigur de toată această situație.
—Da, le răspunde hotărât Nath și își arcuiește o sprânceană. Vreo obiecție? Adaugă nemulțumit.
Chicotesc, simțindu-mă deja ușor mândru de blond pentru răspunsul său. Îmi era frică ca nu cumva sa fie spălat pe creier de către ai lui cu religia lor ipocrită, parcă i-aș vedea în stare pe smintiții ăștia. Parcă mă și așteptam la un monolog despre cât de manipulator sunt. Nu îmi plăcea absolut deloc de ei.
—Am știut de la început că o sa te ducă pe calea greșită. Doar uită-te la el, Nathaniel, deschide-ți ochii. Este un simplu păcătos, chiar nu se merită să îți sacrifici puritatea pentru unul ca el, efectiv îl imploră bărbatul din primele cuvinte.
Mă abțin cu greu sa nu râd. Nici bine n-a intrat pe ușă și deja și-o ține pe-a lui. Nu înțeleg cum a supraviețuit iubitul meu cu el 3 secole. Aș fi înnebunit în primii ani. Țin minte ca îi citisem atunci mintea când fusese legat de faptul că el considera ca sunt un pericol pentru blond. Singurul pericol de aici era gândirea lor limitată. Până și Rose parcă era mai trezită la realitate.
—Sunt și eu aici, pufnesc și închid ușa pe care ipocriții aceștia au lăsat-o deschisă.
Tatăl lui Nath mă urmărește nemulțumit cu privirea și pufnește dezgustat, fluturându-și mâna prin aer de parcă am spus ceva complet irelevant. Ăștia nu aveau mult până să mă facă să îi scot pe fereastra din apartament. Cel mai probabil aș fi făcut-o deja dacă nu ar fi fost într-o oarecare măsură rude cu blondul meu.
Îi arunc o privire și lui și observ doar mâhnire pe fața sa. La naiba cu ei, îl supărau pe Nath.
—Crezi ca îmi pasă că ești aici? Ești doar un păcătos, cel mai probabil nu te gândești decât la propria persoană, iar fiul meu nu are nevoie de o astfel de persoană ca tine în viața lui. Îmi este milă de persoanele ca tine care vor ajunge în iad, scuipă cuvintele de parcă m-ar jigni.
Îmi dau ochii peste cap și râd zgomotos ca un nepoliticos ce sunt.
—Dacă crezi în Dumnezeu, nu înseamnă ca ești foarte curat și tu. Doar uită-te la cum te comporți, nu prea cred că ura și invidia este o calitate foarte impresionantă pentru un credincios. Mai ales că Lucifer a căzut din cauza invidiei, nu? Îmi arcuiesc o sprânceană și afișez un rânjet pe buze.
Tatăl blondului se încruntă și se întoarce spre mine, complet iritat de cuvintele mele. Mai avea puțin și mă omora cu privirea sa.
—Cine ești tu să te bagi în viața mea? Nu este vorba despre ură sau invidie, chiar absolut deloc, eu doar încerc să îmi duc fiul spre calea cea bună! Pentru că o persoană limitată precum tine încearcă să mi-l corupă. Doar oamenii ar fi putut inventa faptul că un bărbat ar putea fi atras de alt bărbat. Este complet contrar ideilor lui Dumnezeu, nici nu are logică! Protestează el.
Mă abțin să nu îi râd în față. Mă cam călcau pe coadă cu ideile lor limitate, sincer să fiu. Expir greoi și îl mai verific pe blond cu privirea.
—Desigur, cum am fost orb toată viața mea oare? Îi răspund sarcastic și tatăl blondului mă fulgeră cu privirea.
Cât despre Nath, nu avea absolut deloc curajul sa își ridice capul din podea. Nu știu la ce se gândea, dar îmi era frică rău să nu se răzgândească și să se întoarcă cu ei. Desigur, vreau sa fie fericit, dar nici nu vreau să mă părăsească. Deși părinții săi erau atât de siguri pe sine încât aproape mă convingeau și pe mine. Dacă chiar reușesc să îl rănesc, în schimb?
—Killian, tu nu ai habar despre ce este vorba cu adevărat, nici măcar nu îl știi pe Nathaniel cu adevărat, astfel că folosește-ți ultima bucățică de omenire din tine și nu te mai băga. Nathaniel, vii cu noi direct acum acasă, nu mai stăm la dubii. Mai târziu vei realiza ca aceasta este decizia corectă, încearcă să îi ia mâna blondului din a mea.
Simt cum cuvintele sale mă rănesc puternic. Nu vreau ca Nath sa plece. Nici măcar nu îi este bine acolo, cu ei. Trebuie să continue să se prefacă dacă se întoarce și știu cât de mult urăște acest lucru. Nu vreau ca iarăși sa ajungă sa se ardă și să aibă atacuri de panică. Până la urmă, este pe jumătate om, poate la fel de ușor să fie afectat de aceleași pericole precum oamenii și nu îmi doresc asta.
—Poate nu știu despre ce este vorba cu adevărat, însă cred că îl știu pe Nath cu adevărat. Cel puțin eu nu îi pun limite sa se prefacă ceva ce nu este. Eu îl iubesc pentru faptul că este un înger pe jumătate om, nu ca... cineva, îi răspund și îmi încrucișez brațele la piept.
Totuși, tot eu am ajuns să vorbesc. Îmi simțeam corpul ușor zdrobit de faptul că Nath nu a spus nimic, nici nu a refuzat faptul de a se întoarce. Îmi mușc obrazul pe interior și las gândurile acestea toxice pe mai târziu. Orice decizie ar lua, ar trebui să îl susțin indiferent de îmi place sau nu.
—Ce... i-ai spus ca suntem îngeri? Nathaniel, știi foarte bine că oamenii nu ar trebui să știe așa ceva, aproape țipă mama lui.
În sfârșit a spus și ea ceva. Chiar și expresia tatălui său confirma ca era complet nemulțumit de decizia blondului. De parcă mi-ar fi spus-o el direct, știi.
—Om? Îi răspund și îmi arcuiesc o sprânceană. Atunci încântat, Killian, fiul lui Lucifer, le întind mâna și rânjesc larg.
Cei doi devin palizi la față, iar tatăl lui Nathaniel care era fix lângă noi, face un pas în spate. Minunat, mai fă un pas și ieși dracu pe ușă și nu te mai întoarce ca a doua oară nu știu câtă răbdare voi mai avea.
—Ce, Doamne?! Fiule, ai auzit și tu?! E un diavol! Plecăm chiar acum! Nu mai stau o secundă lângă un slujitor al păcatului, îl apucă de mână pe blond și cu pași grăbiți aproape iese pe ușă.
Însă Nath se opri pe loc. Își trage mâna din a lui și dă negativ din cap, dându-se câțiva pași in spate.
—Știam foarte bine și nu vreau sa plec, le răspunse ferm.
Nu mă pot abține să zâmbesc, deoarece răspunsul lui a fost „nu". Pentru câteva secunde m-am speriat ca el va decide să renunțe la mine.
—Nathaniel! Tu înțelegi ce este un diavol?! Întreabă maică-sa. Ori vii acum, ori niciodată. Tu decizi. Este clar ca te manipulează, țipă femeia.
Mă uit la blond și aproape îmi simt inima cum se rupe când îl văd pe cale să plângă. Mă bag repede între el și ai lui, privindu-i furios pe amândoi.
—Ce păcat ca nu ați stat la masă, îmi pare rău că trebuie sa plecați atât de repede, le fac semn spre ușă.
Le deschid ușa și complet nervoși, ies amândoi fără să se gândească de două ori, din fericire. Puteam sa jur ca l-am auzit pe morocănosul ăla de așa zisul tată al său spunându-i că va regreta, dar i-am închis ușa în nas înainte să îi ofer șansa de a continua.
Mă întorc repede spre Nath și îl îmbrățișez puternic, el începând să plângă în timp ce-mi frământă tricoul. Îl sărut pe frunte în speranța că se va simți mai bine, deoarece înțeleg că cel mai probabil toată situația l-a rănit.
—Va fi totul bine, îți promit, îi șoptesc, în timp ce lacrimile i-se prelingeau dureros de lent pe obrajii rozalii.
Îi șterg lacrimile cu dosul palmei, lipindu-mi fruntea de a sa. Nu mai vreau sa plângă, simțeam cum mă distruge și pe mine acest lucru.
—Nu pot sa cred că au preferat să renunțe la mine decât să mă accepte, șoptește cu jumătate de vocea.
Glasul său mă doboară, mă durea pe mine sa îl aud așa. Nu îmi plăcea să îl știu rănit, nu îmi plăcea să îl știu vulnerabil, nu îmi plăcea să îl văd plângând. Și poate înainte nu îmi păsa de nimeni, decât de propria familie, însă acum mi-se rupea inima când îl vedeam pe el trist.
—Nu trebuie să regreți dacă ai luat alegerea care te-a făcut fericit. Deoarece nimeni altcineva nu va putea lua alegerea asta pentru tine. Tu ești singurul care știe ce îți este mai bine, îi răspund și îmi trec degetele prin părul său.
Nath își ridică ochii plânși spre mine, în timp ce câteva lacrimi se mai strecurau spre bărbia sa. Mă examinează cu privirea, oferindu-mi șansa de a îi admira ochii de care m-am îndrăgostit atât de mult.
—Te iubesc, îmi murmură și un zâmbet incontrolabil mi-se contură pe buze.
Două cuvinte, dar care îmi făceau inima sa îmi sară din piept de fiecare dată când le auzeam din partea lui. Îmi cobor ușor privirea spre buzele sale și i-le sărut apăsat.
Și poate acum suntem abia la început, dar simt că totul va fi bine. Poate părinții lui Nath nu mai vor să îl vadă, poate vom primi suficiente comentarii despre cât de nepotrivită este o relație între un înger și un diavol și poate nu știu cum va fi în continuare și ce se va întâmpla... însă de un lucru sunt singur: aș putea face orice ca să rămân cu el până la capăt.
Deoarece oricât de lungă mi-ar fi eternitatea, fiecare secundă petrecută cu el mi-ar face-o mai frumoasă.
SFÂRȘIT.
~
N/A: Și uite ca am reușit cu succes sa termin cartea :D au trecut doua luni de când scriu la această carte și nu pot să cred cât de rapid trece timpul. Parcă mai ieri a aflat Killian ca Nath este înger... )) Sper ca vă place cartea și vreau să vă mulțumesc enorm pentru fiecare comentariu, le-am citit pe toate, doar că uneori nu prea știam cum sa răspund. Fiecare comentariu mi-a adus zâmbetul pe buze negreșit și vreau sa vă mulțumesc enorm pentru tot suportul oferit. De data aceasta am incercat sa scriu o carte mai lungă, mai exact cu 49 de capitole și un epilog (50 in total). Momentan încă nu am scris epilogul, deci lăsați va rog in comentarii despre ce doriți să fie și peste cât timp sa fie.
Mă simt ușor nostalgică ca deja am ajuns la finalul cărții, dar sper ca v-a plăcut. Va mulțumesc enorm dacă ați ajuns aici, sunteți cei mai mișto <3
Și va rog lăsați și în comentarii dacă aveți întrebări, sunt cel mai probabil o uituca si jumatate și precis am uitat ceva amănunt sa îl mentionez ))) si daca aveti si sfaturi despre cum as putea scrie mai bine, daca nu v-a plăcut ceva.
Sooooo, aceasta a fost cartea și deja ne vedem mâine când scriu epilogul. Sper ca mâine =))) plz scrieti despre ce vreti epilogul cuz n am idei ptc sunt clișeică lol ms
love u all,
Dana