POV. Killian
~
~Pentru că lângă tine simt că totul are sens.~
~
Îi privesc chipul adormit și îmi simt inima cum sare fericită prin piept. Șuvițele de păr aranjate haotic pe frunte, buzele întredeschise, chipul său angelic... totul, dar absolut totul era perfect la el. Aveam chiar impresia ca în fața mea aveam un exponat de muzeu, nu un înger. Îmi era frică să nu fac o alegere greșită și să stric totul.
Teoretic acum suntem împreună? Nu știu ce să spun, Nathaniel este extrem de complicat. Nici eu nu sunt mai simplu totuși. Mi-ar plăcea, desigur, ca răspunsul sa fie pozitiv. Totuși ar mai fi avut curajul sa își recunoască sentimentele dacă nu știam eu limba îngerilor? Sau aș fi avut măcar eu curajul? Voiam doar sa mă întorc în infern, dorindu-mi sa uit totul. Nici nu aveam curajul sa încerc să îi spun sentimentele mele lui... Mă bucur că până la urmă a mers totul înspre avantajul nostru. Ar fi fost prea patetic să avem sentimente reciproce amândoi și să nu fi ajuns împreună.
Îmi plimb degetele peste obrazul lui, fiind sigur ca este acoperit bine cu pătura ca să nu îi fie frig. L-am adus înapoi la mine ieri. Parcă mă și bucur că îl mințisem ieri ca nu aveam suficientă energie pentru teleportare, deoarece deși nu prea credeam că ceva va merge înspre avantajul meu, eram curios ce se va întâmpla. Este atât de adorabil când doarme, însă nu mă pot abține să îl sărut cast pe buze.
Îi ciufulesc părul cu degetele, iar el își deschide ochii și cască, în timp ce eu îi sărut ușor linia maxilarului. Îi observ un zâmbet discret pe buze, iar eu îmi lipesc iarăși buzele de ale sale.
—Mneața, murmură cu jumătate de glas și își ridică mâna, pierzându-și degetele prin părul meu.
Îi iau cealaltă mână în a mea și îi sărut ușor încheietura, păstrând contactul vizual cu blondul. Observ o nuanță roșiatică în obrajii săi care îmi făcuse stomacul sa se strângă puternic.
—Bună dimineața, ai dormit bine? Îl întreb sceptic și mă culc lângă el, continuând să îl țin în brațe.
Își trece degetul ușor peste pieptul meu, privindu-mă și da pozitiv din cap.
—Nu am dormit foarte mult, dar a fost un somn odihnitor, chicotește și își mușcă buza inferioară agitat.
Nu îndrăzneam să îi citesc mintea, însă cel mai probabil, avea aceiași întrebare precum mine. Și anume ~ce suntem noi?~. Mă măcina întrebarea aceasta de câteva ore bune deja, deoarece nu am putut adormi, însă deja consider că el trebuie sa decidă. Aș vrea sa fim împreună, însă poate mai are nevoie de timp , astfel că decid să nu pun presiune asupra lui dacă acesta va fi răspunsul său.
—Ce suntem noi? Pun întrebarea și îmi mușc interiorul obrazului.
De data aceasta eu eram acela care avea curajul sa pună întrebări. Voiam să știu ce am ajuns, ce simte mai concret și la ce se gândește. Voiam defapt sa știu fiecare bucățică din el, fiecare secret, fiecare frică, fiecare lucru oricât de mărunt. Voiam ca el să știe că vreau ca el să fie fericit.
Își ridică privirea și își mușcă buza pentru a suta oară. Era un obicei drăguț, însă îl făcea doar când era agitat. Expiră lung și își lipește fruntea de pieptul meu.
—Nu știu, ce suntem? Întreabă jenat, iar eu chicotesc.
Îmi plăcea să îi aud vocea, îmi plăcea să îi simt pielea dezgolită lipită de a mea, îmi plăcea să îi simt corpul sau fierbinte în brațele mele aromat de mireasma unui gel de duș cu aroma de caise.
—Suntem împreună? Întreb nesigur și îi mângâi vag spatele.
Nathaniel chicotește și se întoarce pe spate, lipindu-și perna de fața lui, deja exasperat. Se gândea la ceva, însă nu am habar la ce, dar era deja destul de concentrat.
—Mmhm, cred ca da, murmură încordat.
Nu îi putusem auzi vocea prea bine din cauza pernei, dar am auzit destul de bine răspunsul său. Răspuns care îmi plăcea destul de mult, nu pot să mint. Însă problema era ca voiam să fie un răspuns hotărât, un răspuns sigur, nu ceva indecis.
—Repetă, îi șoptesc și mă poziționez deasupra lui.
Îi trasez cu degetul arătător linia corpului său, coborând plapuma de pe el tot mai ușor, în timp ce imaginea corpului său dezbrăcat se contură tot mai rapid pe retina.
—Killian, mă dojeni bărbatul și își aruncă perna de pe el, ridicându-se în fund.
Își aranjă plapuma și își acoperi corpul iarăși, aruncându-mi câteva priviri urâte. Chicotesc și îmi lipesc degetele de fața sa, mângâindu-i obrazul.
—Deeeeeci? Întreb ușor nerăbdător și îi privesc fascinat ochii.
Albastrul lor m-ar putea înnebuni o viață. Nu m-aș putea niciodată plictisi de această culoare. Eram îndrăgostit până peste cap de orice ce însemna „Nathaniel". Mai ales de ochii săi, de atingerile sale și de buzele sale.
În loc să îmi răspundă, își împleti buzele de ale mele într-un sărut apăsat. Simțindu-l pe el atât de aproape îmi dădea impresia ca mai aveam puțin și mă topeam. Nu știu dacă o sa reușească vreodată să înțeleagă cât îl iubesc, însă este destul de sigur ca un pic prea mult. Nu ca ar fi o problemă, deoarece deși nu săruta atât de bine, aveam eu sa îl învăț cum.
Îi cuprind corpul într-o îmbrățișare și mă las pe spate, lăsându-l pe bărbat deasupra mea. În comparație cu blond, eu cel puțin purtam o pereche de boxeri, în timp ce el era complet expus. Nu pot sa neg ca arăta al dracului de sexy și cred ca încă puțin și mi-aș dori o partea a doua din ce a fost noaptea aceasta.
El se ridică rapid și se acoperi cu pătura, roșind grav, ceea ce îmi aduse un chicotit pe buze.
—Cred că acesta este un răspuns suficient, murmură rușinat și își trece limba peste buze, aranjându-și câteva șuvițe mai lungi de păr după ureche.
Zâmbesc larg și mă apropii de el, îmbrățișându-l de la spate și lăsându-mi bărbia pe umărul său.
—Mhm, dacă acum suntem împreună, te muți cu mine atunci? Fusesem atât de entuziasmat atunci când m-ai întrebat atunci dacă poți sta cu mine, iar tu ai fugit nici după o noapte de dormit aici, îi murmur în timp ce îmi rătăcesc buzele pe pielea gâtului său.
Îi mușc ușor urechea, el gemând ușor. Era atât de adorabil, al naibii sa fiu.
—Să mă mut cu tine? Credeam ca prima dată chiar te-am încurcat pe bune, îmi răspunde și înghite în sec.
Îmi umezesc buzele cu limba și îmi trec nasul prin părul său, lăsând săruturi fugitive. Nu m-ar încurca nici daca ar vrea, prea mult îi iubeam prezența. Îl voiam, defapt, nonstop lângă mine. Aș vrea sa stau cu el în brațele mele tot timpul, să nu îi las niciodată drumul.
—Nț, să mă încurci tu pe mine? Te rog, tot din cauza faptului că nu primeam atenția ta voiam să mă reîntorc în iad, iar acum să mă încurci? Nah, încearcă să mă încurci. Mi-ar plăcea să fiu deranjat de tine, rânjesc si îi sărut colțul gurii.
Observ cum un zâmbet drăguț i-se formă pe buze, astfel că îi iau mâinile și îi sărut tandru încheieturile. Îmi urmărește jenat fiecare mișcare, în timp ce își mușcă buza. Când îmi cobor privirea, îi observ urmele de la arsături. Cu buricul degetului mare îi fac conturul, înghițind în sec.
—Uneori mă întreb ce s-a întâmplat de ti-ai făcut astea, dar nu vreau sa te simți inconfortabil. Vreau doar sa mă asigur că oricare ar fi problema ta, vom trece peste asta împreună și vei reuși să te simți mai bine, zâmbesc discret și mai aplic câteva săruturi fierbinți.
—Nu mă mai simt inconfortabil să îți spun ție, îmi atrase atenția pe un ton calm. Problema era că știam că sunt atras de bărbați de ceva timp deja, însă uram asta prea tare și plus faptul că aveam ură pe propria persoană deoarece eram pe jumătate înger, pe jumătate om. Credeam ca sexualitatea mea este rezultatul faptului că nu sunt înger complet, însă am realizat recent ca face parte din mine și ar trebui să mă iubesc cum sunt. Dar părinții mei au descoperit întâmplător pe telefonul meu ca sunt... gay și a fost un adevărat haos. Am avut o criză de panică următoarea zi la școală, însă atunci a fost și ultima dată când m-am ars. După ce m-am mutat de acasă, m-am simțit mai bine, mai liber, parcă sunt eu cu adevărat în sfârșit, deci tot răul spre bine, înghite în sec.
Mă ridic la nivelul său și îmi presez buzele peste ale lui.
—Dă-i dracu. Totul va fi mai bine acum, nu voi mai permite nimănui să îmi rănească îngerul, zâmbesc.