~oricât de mult te-aș iubi, tot eu sunt deasupra.~
~
Aww, ce drăguț din partea ta, rânjesc și iau sticla de apă din mâna blondului, apoi îl ciufulesc părul rapid.
Se strâmbă nemulțumit de gestul meu, însă zâmbi subtil și își trece limba peste buzele ușor uscate. Îmi mut rapid privirea, încercând să nu mă holbez prea mult la el. Degeaba se prefăcea ca nu îi plăcea ce făceam eu. Chiar credea că nu observ de fiecare dată când zâmbește?
—Până am venit aici, am dat din greșeală peste cineva de aici. Și-a vărsat sucul pe el din vina mea. A început să urle la mine, dar am reușit sa fug, îmi povesti amuzat de situație.
Eu încep a râde, deși nu prea îmi plăcuse comportamentul ipocritului ăla. Mi-s-a părut amuzată stângăcia blondului, parcă nici nu mă așteptam la altceva din partea lui. Însă totuși. Să țipe la Nath din cauza unui suc ieftin? Cui îi rup picioarele?
—Mi-l poți arăta și crede-mă că din doua vorbe își va da seama că e complet vina sa, îi răspund și iau o gură de apă din sticlă, umezindu-mi buzele cu limba.
Bărbatul mă privește urât și se rezemă de gard, privind plictisit câțiva elevi care continuau să joace, pregătindu-se pentru următoarea repriză a meciului. Au si ei o pauza si tot o pierd.
—Aha, știu eu cum vorbești tu. Nu vreau sa moară nimeni, mulțumesc, comentează cu jumătate de glas ultima propoziție.
Chicotesc și afișez un zâmbet larg pe buze, afișându-mi dantura imaculată. Probabil în ultimul timp zâmbeam prea des, însă nu mă puteam abține în prezența acestui micuț adorabil. Nu mă puteam abține la mai nimic când era el lângă mine, însă mă forțam sa nu fac o tâmpenie.
—Nu pot să cred ca am câștigat prima repriză! Urlă entuziasmat Alex care apare brusc.
Tresar ușor și pufnesc amuzat. De unde a mai apărut si el? În fine, oricum reacția sa a fost interesantă. Am zis eu ca vom câștiga, mai ales dacă au o persoană atât de genială și care se oferă mereu să ajute lumea ca mine în echipă.
—Felicitări, murmură Nathaniel și afișa un zâmbet delicat pe buze.
Alex îi mulțumi, apoi nu se limită și îmi fură sticla pe jumătate goală din mâna mea atunci când nu am fost atent, dându-i întreg conținutul pe gât fără mustrări de conștiință. Mă strâmb și îl privesc urât.
—Ups, era a ta. Nu am știut, replică ironic bărbatul și luă o gură adâncă de aer.
Fără să ezit îmi ridic degetul mijlociu și el începe să râdă, în timp ce cu pași leneși, reintră pe teren, lăsându-ne iarăși singuri.
—Îți mai este sete? Întreabă blondul și mă urmărește cu privirea.
Îmi flutur palma prin aer și dau negativ din cap, ciufulindu-mi părul fugitiv cu degetele. Nici măcar nu am avut nevoie de apă, sincer sa fiu.
—Nup, însă îmi este destul de cald, îi răspund în timp ce îmi trag tricoul peste cap.
Nu eram singurul de pe teren la bustul gol, până la urmă și erau cam puține fete pe aici. Câteva au mai venit ca sa vadă meciul, dar aproape era seară și au plecat înapoi, astfel puteam face ce vrem pe aici. Și antrenorul era super calm legat de tot, deși cel de la școala asta cam turba ca echipa lor pierdea.
Îl privesc cu coada ochiului pe Nathaniel și nu mă abțin în a afișa mult prea obișnuitul meu zâmbet pe buze în momentul în care îi zăresc culoarea rozalie a obrajilor bărbatului.
Păcat ca începea meciul, mi-aș fi dorit să îl mai bat la cap puțin pe blond.
~
Desigur ca am câștigat meciul, având în vedere că nu a fost atât de greu. Îmi trag tricoul înapoi pe mine și îmi fac dispariția mai rapid, plecând de pe teren. Nathaniel plecase undeva, păcat ca nu a stat tot meciul. Îi voi spune că m-a rănit. Mi-aș fi dorit să ne fi întors împreună.
Îmi scot telefonul din buzunarul de la spate al pantalonilor și îi trimit un mesaj “Ouch, cum ai putut să mă părăsești?:(“. Nu știu dacă are numărul meu salvat în telefon, însă sper că se va prinde cine i-a trimis mesajul. Asta dacă își va verifica telefonul, nu prea îl vedeam stând pe telefon. Măcar Nu este introvert.
Intru în pensiune și cu pași grăbiți mă urc pe scări. Când ajung lângă ușa mea, îmi scot cheile și dau să descui ușa. Apoi mă fulgeră si pe mine. Ca prostul m-am grăbit, nici măcar nu mai am țigări. La dracu, trebuie sa mă întorc ca sa trec pe la magazin.
Îmi vine să mă lovesc cu ceva în cap și nici măcar nu mă pot teleporta sau ceva de genul pentru ca peste tot sunt o grămadă de oameni și nu risc să fiu văzut.
Înjur în șoaptă și de data asta nu prea grăbit sau entuziasmat, cobor scările. Cu pași leneși, ca deja mi-a trecut cheful de a fi bucuros, ies din clădire.
Va trebui să întreb pe cineva unde este cel mai apropiat magazin, deoarece nici măcar nu am habar unde este. Minunat. Sper sa se vândă țigări la ora asta.
Cu mâinile în buzunar și cu pași domoli merg spre o direcție luată la întâmplare. Mă gândesc că dacă aș continua sa merg, poate aș găsi ceva. Dacă nu, mă apuc sa întreb lumea, până atunci, decid să caut de cont propriu.
Nu era încă întuneric afară, dar nici foarte luminos. Plus ca mai era și înnorat. Fix opusă cu vremea de acum câteva ore, acum mai avea puțin și ploua, iar atunci chiar era destul de cald.
Mergând, aud câteva râsete și voci. De curios ce sunt, îmi întorc capul și realizez ca vine de pe o alee. Mă apropii cu pași muți de loc și mă uit confuz să înțeleg care e situația. Ce dramă se mai ascundea aici?
Când văd ce se întâmpla, simt cum mă enervez mult prea rapid. Erau 3 din echipa de rezervă de sport a școlii cu care am jucat astăzi, iar unul dintre ei îl ținea de guler pe nimeni altul decât Nathaniel. Înainte ca măcar să realizez ce se întâmplă, îl trânti de perete și începuse prostul ăla să țipe de ceva că a fugit.
Nu cumva vorbea despre situația de care mi-a spus Nath unde a scăpat nu știu ce suc pe nu știu ce ipocrit? Daca da, atunci ipocrit era puțin spus.
—Ce naiba? Pufnesc și îmi fac apariția, privindu-i enervat.
Toți 4 își întorc capul spre mine, Nath înghițind în sec ușurat, iar ceilalți examinându-mă cu privirea. Își aruncă priviri unul celuilalt și cel care îl ținea pe Nath, își dă ochii peste cap.
—Ce vă mai înmulțiți. Mai bine ai fugi cât ai ocazia, suntem 3 versus 2, iar ăsta nu pare așa de brav, îl privește superior pe blond.
Îmi dau ochii peste cap la remarca idioata, pur si simplu. Oh, și-a făcut-o cu propria mână, jur. Fără să mă gândesc, pufnesc amuzat și îl privesc.
—Oh, dragul meu, îți este frică deja? Comentez și îi arunc o privire scurtă lui Nathaniel.
Unul dintre ei, probabil cel mai limitat mintal, se apropie de mine fără să își folosească prea mult creierul și imediat încercă să mă lovească cu pumnul. Nu prea îi iese, deoarece și fără să mă mișc cu mult, reușește să lovească fix pe lângă. Folosindu-mă de ocazia asta, îi pun piedică, iar el își pierde rapid echilibrul.
Tipul care îl ținea de guler pe blond, îl lăsă și se apropie de mine cu pași grăbiți, încercând să mă lovească el. Nu prea mai rabd mult să joc curat, mai ales că acum mă întreb doar dacă Nathaniel a fost rănit sau nu. Voi juca murdar din prima.
Cu o mișcare îi lovesc pe toți 3 de perete, fără să le mai ofer șansa să se miște. Mă apropii de Nathaniel și îi ating obrazul firav, zâmbind delicat.
—Ești bine? Întreb cu jumătate de voce, iar el dă pozitiv din cap.
—Ce dracu e asta?! Nu mă pot mișca, urlă unul dintre cei 3 bărbați.
Îmi dau ochii peste cap, complet dezinteresat ca tocmai ce mi-am folosit puterile pe niște oameni care nu au idee că există așa ceva. Sincer să fiu, nici nu merită să mă obosesc și să le șterg mintea. Atât de idioți erau încât probabil toată lumea îi va crede mai degrabă nebuni.
Mă ridic și afișez un zâmbet fals. Mă apropii de bărbatul care îl ținuse pe Nathaniel și îmi înfig degetele în părul lui, privindu-l direct in ochi.
—Ah, sa fug acum? Pun întrebarea sarcastic și îmi cobor mâna, din urmă lăsând o zgârietură subțire, dar suficient de adâncă încât sângele sa i-se scurgă pe piele.
Simt rapid doua brațe micuțe în jurul trupului meu, încercând să mă tragă spre el.
—Killian, nu se merită sa îi omori. Lasă-i ca oricum o să putrezească în iad! Îmi spuse Nathaniel si mă privește în ochi.
Zâmbesc neintenționat în momentul în care îi zăresc culoarea deschisă a ochilor. Ochi pe care îi iubesc atât de mult. Este atât de drăguț, la naiba.
Mă aplec și aplic un sărut scurt pe fruntea sa, trecându-mi degetele delicat prin părul său blond.
—Nu am de gând să îi omor, însă nici nu am de gând să îi las pur și simplu, mai ales că au vrut să te atingă, mă bosumflez eu și pocnesc din degete.
Cei trei cad imediat la pământ și fără să zăbovească prea mult, o rup de fugă. Dacă consideră că au scăpat atât de ușor, problema lor. Însă eu i-am blestemat puțin... doar puțin, promit.
Îl apuc pe bărbat de mână și rapid îl trag după mine.
—Te-au rănit? Îl întreb și îl privesc îngrijorat.
Nathaniel pufnește amuzat și continuă să mă urmărească, încercând să țină pasul cu mine. Simțeam câteva furnicături deoarece îi aveam mâna în a mea, iar golul din stomac se simți extrem de accentuat, însă încerc să mă comport normal.
—Nu, nu cred. Merci ca ai venit, adaugă și zâmbi.
Îmi întorc fața rapid, deoarece simt ca m-am înroșit. Era atât de drăguț când zâmbea, la naiba. La dracu, de ce nu a putut fi o fată? Știam cum sa flirtez cu ele, însă cu un băiat nu am habar deloc! Deși mai bine nu, îmi plăcea ca este un băiat mai mult.
Peste câteva minute eram deja în camera mea.
—Dar de ce i-ai lăsat sa plece fără să le ștergi mintea sau ceva de genul? Acum presupun ca au ceva idee ca ceva nu este curat la mijloc, murmură blondul și își trece limba peste buze.
Oftez greoi și dau din umeri.
—Dă-i dracu, sincer. Dacă ceva, le spun tuturor ca i-am prins drogându-se și cred ca asta sună mai credibil. Nu dau doi bani pe ce cred niște idioți, veni răspunsul meu.
—Nu pot sa cred totuși că există oameni atât de limitați încât să încerce să mă bată doar pentru ca m-am împiedicat de ei la momentul nepotrivit, se trânti în pat și privi tavanul.
Mă apropii de el și înghit în sec. Tricoul i-s-a ridicat puțin, iar boxerii i-se vedeau puțin. Încerc să îmi concentrez atenția pe altceva sau voi avea o erecție față de el și nu sunt convins că mă va încânta asta atât de mult.
—Îmi pare rău, e doar vina mea. Dacă nu te rugam sa îmi aduci apă, nici nu s-ar fi întâmplat ceva, oftez și mă așez pe pat, privind în gol.
Bărbatul chicoti amuzat și își ridică mâna, trecându-și degetele prin părul meu. Poate pentru el părea doar un gest simplu, însă eu mă simțeam ca la prima dragoste.
—Nu e vina ta, prostuțule. Poate mai faci câteva prostii, însă de data aceasta nu este vina ta. Mai ales că tot tu m-ai salvat, zâmbi larg.
Inima îmi bătea atât de tare, încât îmi era frică să nu audă si el. Cumva am reușit să mă îndrăgostesc prea tare de Nathaniel. Sincer să fiu, nici nu aș fi avut cum sa pot schimba asta. Avea o personalitate atât de interesantă, arăta genial și zâmbetul lui ti-se întipărea prea bine în memorie. Și al dracului să fiu, avea un corp atât de firav, încât aveai impresia ca este din porțelan și îți este prea frică să nu îl spargi.
—Ba e vina mea. Mie nici măcar nu îmi trebuie apă, te-am rugat doar sa îmi aduci apă doar ca să te enervez, murmur încordat.
El își dă ochii peste cap și se ridică în fund. Apucă marginile tricoului și si-l dă peste cap fără să ezite, întorcându-se cu spatele la mine.
—Uite, vezi? Nu am nimic, iar ei altundeva nu m-au atins! Mă mustră și zâmbi.
La dracu, la dracu, la dracu. De ce si-a scos tricoul? Acum nu prea pot sa îmi scot ochii de pe corpul său, deși încerc cu greu sa nu observe că mă holbez la dânsul.
—Aici este roșu, îi punctez spre un loc și mă încrunt.
El expiră lung și își dă ochii peste cap, pufnind amuzat.
—Sper că glumești? E doar roșu, nu mă doare, deci nu este nimic, îmi răspunse nemulțumit.
—Oricum, tot e vina mea. Mai bine nu te băteam la cap cu ipocriziile mele, oftez și mă strâmb.
Pufnește nemulțumit si se întoarce spre mine.
—Nu este vina ta! Adaugă îmbufnat.
Dau negativ din cap. Este complet vina mea. Nu este prima dată când Nath este rănit din cauza mea, la naiba, chiar sunt o influență proastă pentru el.
—Ba-
Însă înainte să termin ce am de spus, își lipește buzele de ale mele într-un sărut apăsat. Îmi simt inima bătând cu putere, în timp ce buzele sale fremătau peste ale mele. Cumva Nathaniel tocmai ce m-a sărutat? Are temperatură? Nu pare. Vrea sa scape de mine? Nu văd cum ar putea sa o facă cu un sărut. De ce atunci? Fără să ezit mult, îi răspund la sărut și îi mușc ușor buza inferioară.
Îl apuc de talie și îl împing ușor în pat, în timp ce buzele sale încă erau lipite de ale mele. Îi invit limba la un dans nebun de dominare, în timp ce degetele sale fierbinți îmi mângâie pielea gâtului.
Facem o rotire, iar el ajunge deasupra mea. Își ridică fața, lăsându-mă să îi observ obrajii roșii. Respirația ne era sacadată și nici unul dintre noi nu mai avea tupeul de a îl privi pe celălalt in ochi. De data aceasta nu mai putea da vina pe altceva.
—Cică poți închide gura cuiva doar cu două metode. Ori îl săruți, ori îl lovești, îmi explică și se aplecă ușor de fața mea.
Îmi arcuiesc o sprânceană și îmi cobor privirea spre buzele sale plinuțe, care încă tremurau ușor de la tocmai ce a fost acum câteva secunde.
—Dar tu știi să lovești, veni răspunsul meu și îmi arcuiesc o sprânceană.
Își ridică sprâncenele, chicotind ușor, în timp ce își coboară palmele ușor spre marginea tricoului.
—Și ai fi vrut sa te lovesc în schimb? Întreabă și zâmbește, înainte să mă sărute cast pe buze iar.
Da, nu puteam minți, mă bucuram enorm de compania sa, însă problema era ca îmi era frică să nu mă urască după. Înțelegeam la ce intenționa Nathaniel chiar acum și cu tot sufletul meu aș accepta, dar asta doar dacă el este sigur. Și încă mai era întrebarea de ce făcea asta. Nu vreau sa regrete, nu vreau sa se simtă rău, nu vreau să mă urască.
—Ești sigur? Îl întreb și îl privesc direct in ochi. Nu vei regreta?
Blondul își mușcă buza inferioară și înghite în sec, zâmbind, în timp ce își trece degetul ușor pe sub tricoul meu. Fiecare mișcare a sa îmi făcea corpul să cedeze tot mai rapid.
—Să regret ceva ce mi-am dorit din prima zi în care ne-am întâlnit? Pune întrebarea și îmi sărută ușor linia maxilarului.
Dintr-o rotire, ajung deasupra lui. Îi privesc ochii pentru câteva secunde și un rânjet mi-se afișă pe buze. Nici nu mai așteptam un alt răspuns.
—Mhm, Nath, oricât de mult te-aș iubi, oricum eu sunt deasupra, îi șoptesc și îmi unesc buzele cu ale lui.
~
N/A: știu că Killian e modest:(((