~a fi fericit că ești tu fericit sau a fi supărat pentru ca nu ești fericit cu mine?~
~
Nathaniel râse sec și își rezemă bărbia de genunchi, privindu-mă surprins. Își deschide gura sa spună ceva, însă nu îndrăzni prea multe. Oftează lung și începuse să se joace cu pătura gânditor.
—Glumești, nu? Pune întrebarea și își arcuiește o sprânceană.
Voia să se prefacă ca a luat-o drept o glumă, însă faptul că își mușca buza inferioară și privea in jos era un gest ce îi demonstra incertitudinea. Nu știu de ce avea impresia ca aș putea glumi cu asta, mai ales că tocmai ce mi-a spus ca îi este frică. Defapt, chiar mi-aș fi dorit să fi glumit.
—De ce aș face-o? Îi răspund cu o întrebare și îmi trec limba peste buze.
Privește in gol visător și oftează zgomotos, fără sa mă privească absolut deloc. Nu știu la ce fel de răspuns se aștepta, însă nu voiam sa îl mint. M-aș fi simțit și mai vinovat de cât mă simțeam acum. Însă el nu spunea nimic. Stătea și se contopea cu liniștea, în timp ce întunericul nopții ne înghițea și cuvintele nespuse. Și deși în situația dată nu era nici unul dintre noi vinovat, eu mă simțeam. Deoarece trebuia sa îi fi spus mai devreme, știam suficient de bine cât de „iubiți" suntem in rai, însă totuși am tăcut. Și nu știu dacă sa regret sau nu.
Iar acum am aflat ca lui defapt îi este frică de mine. Nu știu ce a auzit, însă după reacția sa, nu prea cred ca vorbe bune.
—Vrei sa plec? Sparg liniștea, privindu-l atent.
Deși era lumina aprinsă în cameră, mă simțeam de parcă pluteam într-o mare de întuneric. Deoarece cu fiecare secundă, mă simt tot mai apropiat de enigma blondului acesta, de parcă aș avea impresia ca aș vrea să am ocazia să îl cunosc toată viața. Însă, concomitent, mă simțeam de parcă cu fiecare pas înspre el, între noi se forma o prăpastie adâncă. El își construia singur un zid în jurul lui, ca și când i-ar fi frică să aflu părerea sa cu adevărat.
—Nu, vreau sa rămâi, te rog, îmi șoptește și se strecoară sub plapumă.
Îl privesc ușor confuz și expir lung. Nu mai aveam vagă de idee la ce mă mai puteam aștepta din partea sa. Voiam doar sa îl am în brațe, însă parca deja nici cu asta nu mă mai mulțumeam.
—Stinge lumina, te rog, mi-e somn, îmi spune și își mușcă buza.
Îi ciufulesc rapid parul și mă conform cuminte, apoi mă apropii de pat. Apuc marginile hanoracului si îl trag peste cap, lăsând răcoarea camerei sa îmi lovească pielea. Aș putea jura ca îi simt ochii urmărindu-mă, însă doar mă înșelasem.
—Mă urăști? Pun întrebarea în momentul în care mă strecor sub pătură.
Îi simt pielea fierbinte a spatelui lipită de abdomenul meu. Probabil faptul că eram eu mai rece sau doar pentru ca m-am lipit de el îl face să tresară.
—Nu aș putea sa te urăsc niciodată. Doar mă ajuți acum... pur și simplu sunt confuz, îmi explică și se întoarce spre mine.
Era prea întuneric ca sa îi pot observa fața, însă ochii îi ieșeau în evidență chiar și în obscuritatea camerei. Mă simțeam atât de fermecat de privirea sa, aș putea sta o viață și niciodată nu mă va plictisi reflexia mea în culoarea albastră a ochilor săi atât de inocenți.
—De ce ai fi confuz? Murmur întrebarea și îmi așez palma pe obrazul sau.
Își duce mâna peste a mea și deși nu îi puteam vedea fața, știam că roșise. Nici nu mai îndrăzni să mă privească. Doar își coboară ochii, lăsând căldura mâinilor noastre să se contopească.
—Am auzit atâtea lucruri neplăcute despre Lucifer și familia sa. Nu pot să mă gândesc că o persoană atât de confidentă și optimistă precum tine ar putea fi caracterizată după descrierea monstruoasă pe care am auzit-o, mi-se confesează bărbatul și își coboară ușor mâna.
Îi puteam simți degetele de la cealaltă mâna pe pieptul meu. Atingerile sale se simțeau atât de revigorante și inocente, însă probabil el nu știa asta. Nu știa câți fiori și câte emoții îmi aducea doar o privire de a sa, iar asta mă dezamăgea. Aș fi vrut ca și el să simtă ceea ce simt eu.
—Nu suntem cei mai iubiți în rai, însă nu înseamnă ca tot ce spun este adevărat. Eu omor doar dacă trebuie să mă hrănesc, îi spun și îl privesc atent.
Brunetul confirmă în șoaptă și răsuflă greu. Mă privește adânc în ochi, însă nu mai spuse nimic. Nici unul dintre noi nu mai spunea, ca și când ne-ar fi frică să distrugem liniștea din cameră. De parcă am putea distruge totul cu o simplă suflare.
Ușor, privirea mi-se acomoda cu bezna din cameră, totul devenind ușor mai clar. Ușor, trăsăturile fine ale lui Nathaniel se formau pe retina ochilor, lăsându-mă în sfârșit să mă bucur de înfățișarea sa. Ușor, privirea îmi cade asupra buzelor sale care tremurau ușor și care mă ispiteau atât de mult. Ușor, mă las pradă ispitei și îmi contopesc buzele cu ale sale într-un sărut lent.
~
Apoi timpul se scurse prin fața ochilor mei mult prea rapid. Mă simțeam de parcă nu mai eram în propria viață și eram doar un simplu vizitator. Dimineața m-am trezit ți-am verificat temperatură. După părerea mea, te simțeai puțin mai bine. Din fericire, chiar avusem dreptate, iar temperatura corpului ajunsese una normală. Tu te simțeai chiar excelent, asta după te-ai exprimat și chiar zâmbeai, însă nimeni nu a îndrăznit să vorbească despre aseară. După acel sărut, am adormit amândoi, asta din câte știi tu. Cel puțin tu, deoarece eu nu am mai putut. Aveam prea multe pe gând, deoarece mă simțeam vinovat ca te-am sărutat. Însă tu nu m-ai refuzat, iar eu nu știam cum sa mă comport acum. Până la urmă, am decis că mai bine ne prefacem ca nu a fost nimic. Ție nu ti-am spus asta, însă te-ai prins și singur. Imediat cum am verificat ca totul este bine, am vrut sa mă întorc acasă. Până m-am îmbrăcat, tu ai intrat în duș. Nu am reușit sa îmi iau la revedere. Nu te-am văzut atunci când plecasem, însă nu am acordat importanță si m-am dus direct acasă fulger. Mi-am schimbat fugitiv hainele si m-am întors la liceu, mult prea obosit pentru o zi nouă.
Lumea se adunase deja, deoarece întârziasem puțin, însă nu chiar atât de mult. Profesorul nici nu intrase în clasă, ceea ce a fost bine. Nu te-am văzut nici atunci, deoarece sunase, însă mă întrebasem dacă tu ai reușit să vii. Aș fi vrut să te văd totuși și deși eram în aceiași clasă, tu frecventezi alte cursuri. Nu am mai fost atent la ore atunci deloc, însă nu cred ca au fost importante, deși daca tu aflai, te-ai fi supărat.
La prima pauză între cursuri, Alex mă chemase la ceva adunare legată de echipa de fotbal a școlii. Nu am vrut sa mă duc, deoarece nu eram interesat în astfel de adunări, însă am fost obligat. Am fost puțin furios. Am aflat că în curând va fi un concurs cu altă școală și am aflat toate detaliile legate despre acest concurs. Am realizat ca avusem dreptate și a fost plictisitor și inutil. Nu am prea fost atent, mai ales că am stat puțin mai mult decât dura pauza. Am întârziat la oră, însă nu prea îmi păsa de asta. Nu te văzusem nici atunci și regretam puțin.
Nici acest curs nu îl aveam împreună. De data aceasta am încercat să fiu atent, dar Alex voia să îmi spună ceva. Nu știam la ce să fiu atent, astfel că iarăși mă gândeam la ale mele. Cred ca a fost o decizie bună, însă nu știu nici despre ce a fost lecția și nici despre ce vorbise bărbatul, astfel ca nu îmi pot da cu părerea. Nu te văzusem nici atunci din nou, însă deja îmi puneam întrebarea dacă te simți mai bine cu răceala ta.
La următoarea pauză între cursuri, era deja prânzul. Mi-a venit ideea sa mă duc sa îți cumpăr si ție prânzul, deoarece aș fi avut ocazia să te întreb cum te simți. Am fost la magazin împreună cu Alex și ție ti-am luat suc de fructe naturale și o plăcintă cu dulceață de vișine, deoarece odată mi-ai spus la întâmplare ca asta este preferata ta. Atunci poate nu am fost atent și tu probabil crezi ca nu mai știu această informație, însă am auzit asta și am vrut să te fac mai fericit. Însă nu te-am văzut nici atunci, deoarece am încercat să te caut. Poate nu sunt eu bun la căutat sau erai tu altundeva, însă nu te-am mai găsit. Am fost dezamăgit, deoarece chiar îmi doream să te văd. Până la urmă, nu am mai știut ce sa fac cu mâncarea, astfel că am hrănit un câine vagabond. Deși ti-am spus la început că aș prefera să nu încerci sa mă convingi să fac fapte bune, uite ca ai reușit, însă chiar nu mă supăram. Asta mi-a adus aminte de atunci când am luat motanul acela, pe nume Nat, acasă. Pentru câteva secunde fusesem mândru de mine ca încă nu a fugit din nou pisoiul, însă apoi mi-am adus aminte ca continuă să mă urască și mi-a trecut mândria. Alex a râs de mine când i-am zis. Și totuși, nu te-am văzut nici atunci.
Următorul curs îl aveam împreună, eram entuziasmat ca te voi putea vedea în sfârșit si voi putea sa te întreb dacă te simți rău, însă tu nu ai venit, iar asta mi-a adus întrebarea dacă tu măcar ai fost la școală. M-am dus și am întrebat profesorul, iar el mi-a explicat că tu ești la școală, dar muncești la un proiect pentru un concurs împreună cu alți 3 elevi. Am întrebat care sunt elevii, însă singurul nume pe care l-am reținut a fost al Maiei. Eram iar supărat ca petreci timpul doar cu ea, însă m-am bucurat ca cel puțin te simți mai bine și poți face proiecte. Și iarăși nu te-am văzut atunci, însă cel puțin eram convins că te simți mai bine, iar asta mi-a ridicat dispoziția categoric.
Acum deja venise perioada de a pleca acasă. Renunțasem la gândul că te mai pot vedea astăzi, însă mi-a venit ideea sa te sun mai târziu și poate o sa vorbim la telefon, cel puțin. Eram chiar bucuros și entuziasmat de ideea asta, astfel că nu îl ascultam pe Alex când îmi spunea ceva legat de fotbal. Îmi plimbam privirea prin jur și examinam lumea plictisit. Și totuși, m-am înșelat. Toată ziua mă înșelasem și speram sa te văd. Uite ca deși m-am înșelat din nou, chiar era de bine de data aceasta! În sfârșit te văzusem, Nath, dar tu pe mine nu m-ai văzut, deoarece erai mai departe de mine. Te-am văzut bucuros, râzând zgomotos și fericit. Mă întrebam la ce râdeai, însă asta nu conta atât de mult pentru că râsetul tău îmi încălzea sufletul. Aveai privirea ta specială când îți plăcea ceva, iar acest lucru mă făcea să chicotesc. Aceiași privire pe care ai avut-o atunci când am acceptat eu sa adopt acea pisică, aceiași privire pe care ai avut-o atunci când ne-am cunoscut prima dată și ai reușit să mă duci de nas, aceiași privire pe care o aveai atunci când tu lucrai la proiect, iar eu stăteam lângă tine. Aveai și un zâmbet larg pe buze, iar părul îți era răsfirat de vânt. Mi-aș fi dorit să te văd atât de fericit mereu, însă data viitoare sa fii fericit din cauza mea. Dar ușor visul mi-a fost ruinat, deoarece tu apoi te-ai sărutat cu Maia.