~ mă învăț a-mi face prieteni cu tine.~
~
Bag mingea în poartă, iar meciul este terminat. Desigur ca echipa noastră a câștigat, datorită mie. Colegii care stăteau pe scaune bat din palme fericiți, iar acum urmează o pauza de 10 minute. Uneori o lecție de 90 de minute de sport era pur și simplu extenuantă, chiar și pentru un diavol.
Oricum, până la urmă, era doar un meci simplu la oră, însă era la fel de interesant când câștigai. Îți dădea o adrenalină și te simțeai mai superior când câștiga echipa ta față de ceilalți colegi. Profesorul bate din palme plictisit și cum ne-a promis, ne trece câte un 10 la fiecare dintre cei care au câștigat. Nu este ca și când as putea da din degete, iar media mea sa fie 10 curat.
—Bravo, na, îmi aruncă Alex o sticlă de apă, iar eu îi mulțumesc vag cu o îndrumare de cap.
Beau toată sticlă dintr-o gură și îmi trec limba peste buze, încercând să mă odihnesc. La naiba, ăștia fugeau repede, nu glumă. Cum aveau atâta putere? Abia puteam să le țin pasul.
—Nu mă lauzi? Mă plâng și mă întorc spre Nathaniel.
Zâmbește și își ridică ambele sprâncene, pufnind amuzant. Își bagă mâinile în sân și își dă ochii peste cap. El nu jucase, însă sunt curios cum s-ar juca. Deși având în vedere că îngerii nu au voie sa folosească puterile lor pentru propria persoană, cred ca la fel de prost precum mine cu adevărat.
—Ai trișat, realizezi? Pune întrebarea sec și se rezemă de peretele din sârmă a terenului sportiv.
Mă examină cu privirea cuminte, însă din cauza căldurii, îmi scot tricoul de pe mine. Probabil am prins și câteva priviri din partea unor fete, însă mă prefac că nu le observ. Între timp, Nathaniel mă privește nemulțumit de gestul meu. Avea si o nuanță slab roșiatică in obraji, însă încerca să nu se dea de gol.
—Dacă pot sa trișez fără să fiu prins, se mai poate numi trișat? Este doar talent, îi șoptesc la ureche, iar bărbatul murmură ceva încordat.
Se dă cu un pas în spate și înghite în sec încordat. De parca ar încerca să nu fie nesimțit.
—Mai limitează-te la comportament la școală, te rog. Cum crezi ca se gândește lumea când tu îți scoți tricoul și te lipsești de mine? Nu vreau ceva bârfe ca aș fi gay, mă fulgeră cu privirea iritat.
Îmi arcuiesc o sprânceana și mă prăbușesc la pământ, în continuare obosit. Ce repede s-a mai aprins... Îl trag pe brunet lângă mine și spre marea mea uimire, chiar se așeză lângă mine.
—Ce înseamnă gay? Pun întrebarea și îmi caut prin buzunare.
Scot un pachet de țigări și îmi bag una in gură. Aprind țigara si las fumul toxic sa îmi calmeze dependența de țigări. Deși nu era o dependență serioasă, însă mă rog. Era relaxată pentru mine, deoarece nu avea nici un efect negativ asupra mea.
—Tu știi ceva măcar? Gay sunt persoanele care sunt atrase de o persoană de același gen... ugh, îmi explică și își mută privirea in gol.
Tușesc și îmi lipesc brațul de gură, privindu-l uimit. Oh, la dracu, nu știu cine a inventat asta, daca îngerii sau oamenii, însă sună ciudat. Iată că la asta nu mă așteptasem.
—Wow, chiar e interesant aici pe planetă, nu glumă. Parcă îmi plac fetele, însă dacă mă gândesc la tine, nu aș da înapoi, rânjesc și mă apropii extrem de aproape de brunet.
Nathaniel mă împinge jenat și își trece iritat degetele prin păr. Își rezemă capul în palmă și pufnește nemulțumit și ușor încordat.
—Nu o sa putem fi niciodată prieteni. Nici nu înțeleg de ce măcar am încercat. Suntem atât de diferiți și teoretic ar trebui să ne urâm, nu sa fim prieteni, îmi răspunde lăsându-și capul pe spate.
Pufnesc nu prea mulțumit de răspunsul său. Nu trebuia sa fie răutăcios atât de brusc. Eu chiar voiam sa fim prieteni, probabil tot iadul ar fi impresionat.
—Ție nu îți este interesant? Nu ai fost curios niciodată despre cum este sa vorbești in pace cu un diavol? Ai ocazia să mă întrebi ce vrei, atâta timp cât ne ținem amândoi de înțelegere. Și eu sunt curios despre viața ta, în cărți nu găsești mare lucru, îmi mototolesc tricoul în poală.
Îmi ridic privirea și observ o blondă. Părul îi curgea peste umeri și al naibii sa fiu, poate aveam ceva slăbiciune la blonde, pentru ca arăta genial. Desigur, nu era perfectă, însă arăta în continuare suficient de bine. Pentru un om, ea era o adevărată zeiță. Pentru câteva secunde mă pierdusem holbându-mă la sânii ei.
—Killian, îmi pronunța tipa numele și zâmbi larg, afișându-și dantura de un alb imaculat.
Mă ridic în picioare, arcuindu-mi o sprânceană și privind-o cu un aer superior. Dacă eram suficient de arogant, poate o combinam. Nu mi-ar strica absolut deloc o noapte cu una precum ea.
—Prezent la datorie, îi zâmbesc și fac un salut militar.
Fata chicoti și își dă părul peste spate, aranjându-și o șuviță de păr după ureche. Observ două gropițe in obrajii ei și nu pot să afirm decât că Dumnezeu a fost destul de generos cu această tipă.
—Mă cheamă Sandra, încântată de cunoștință, își frământă degetele ușor nervoasă.
Încearcă să își mențină privirea pe mine, însă obrajii îi luaseră deja foc, iar buzele sale se frământau flămânde. Chiar aveam impresia ca o face special. Își pieptănă stângaci și vag parul cu degetele și înghiți in sec, ușor stânjenită.
—Sandra, frumos nume. Pot sa te ajut cu ceva? Fac pe omul bun și politicos și încerc să îi zâmbesc politicos.
—Mhm, Killian, presupun ca ai habar despre ce fel de bârfe sunt în școală despre tine. Mai ales de la cearta cu blonda aia... însă știu destul de bine cel fel de fata este ea, iar pe mine chiar nu mă interesează o relație. Să fiu directă, ești liber diseară? Cred ca ai vagă de idee la ce mă refer, chicoti ușor jenată fata și își trece degetele prin păr.
Plescăiesc zgomotos din buze și dau din umeri. Nu puteam sa neg ca asta voiam de la început, însă sunt impresionat de cat de directă si coincidență era. M-a cucerit din prima, nu am cum sa o refuz dacă sunt un gentleman.
—Oh, desigur, Sandra. Orice pentru tine, te sun mai târziu, îmi poți da numărul tău după ore, o anunț, iar ea roși.
Blonda dă din cap și se întoarce pe vârfuri, mulțumită de situație. Eu mă întorc pe vârfuri spre Nathaniel și realizez rapid ca deja nu mai era.
Oh, la naiba, tot eu am vorbit despre faptul că am putea fi prieteni, dar concomitent l-am evitat. Sincer, si eu m-aș supăra pe mine. Mai ales ca mie nu îmi plăcea de loc sa fiu evitat sau pus pe locul 2.
~
—Unde, dracu, ai dispărut toată ziua? Îl întreb si pun mâna pe umărul brunetului.
Se întoarce plictisit spre mine, încă cu jumătate de privire în telefon. Era deja timpul sa plecăm acasă, iar Sandra probabil mă aștepta la poarta ca sa îmi dea numărul ei de telefon. Însă, Nath m-a cam evitat toată ziua, iar mie nu îmi place asta.
—Am avut ceva de rezolvat, ce contează? Pune întrebarea rece și dezinteresat.
Îmi dau ochii peste cap și îmi mușc interiorul obrazului agitat. Probabil se va supăra mai tare dacă aveam sa ii spun despre proiect. Proiect pentru care l-am refuzat pe Alex doar ca sa îl pot face cu el.
—Scuze ca te-am evitat. Nu prea sunt bun la întreținut prietenii, murmur jenat. Nu o fă pe supăratul, te rog, nu știu cum sa îmi cer scuze. Oricum, vrei sa faci proiectul de la design cu mine? Așa vom avea ocazia să ne cunoaștem mai bine, zâmbesc scurt.
Încercam să mă comport normal, deoarece erau destul de mulți oameni în jurul nostru și pentru ei eram doar 2 oameni normali, până la urmă. Nath cască larg și dă din umeri.
—Nu sunt supărat pe tine, de unde până unde ai scos-o? Chiar am fost ocupat pe bune... cât despre proiect presupun ca da, înainte făceam cu iubita mea, însă acum nu mai am cu cine face, știi? Zâmbește fals și se întoarce repede la fața de om pe jumătate mort. Nu am habar despre ce este proiectul, însă îmi vei spune tu, mă anunță și își ciufulește părul cu degetele.
Îmi bag mâinile în buzunar și chicotesc entuziasmat de faptul că acceptase. Ce îi drept... a fost și remarca aia răutăcioasă cu privința la faptul că din cauza mea s-a despărțit de panarama aia, însă dacă stai sa te gândești, eu mai mult l-am ajutat. Nu ar trebui să se plângă, până la urmă.
—Minunat, avem o săptămână la dispoziție. Ne întâlnim in weekend atunci. Unde vrei, la tine sau la mine? Pun întrebarea și afișez un zâmbet vag pe buze.
Nathaniel își dă ochii peste cap și își bagă și el, la rândul lui, mâinile în buzunar.
—În weekend mă duc în, privește încordat prin jur si realizează că sunt destui de mulți oameni,... în țara mea natală. Am timp doar astăzi, spune ultima propoziție pe un ton plictisit.
Pufnesc nemulțumit. Și s-a dus distracția mea pe astăzi, sper ca voi putea sa anulez pe altă dată. Of, ce noroc mai am si eu.