~Perspectiva Marinette~
Petrecerea incepuse. Toată lumea se schimbase în pijama și jocurile au început. Evident ca primul a fost Adevăr și Provocare. Eu nu ma pricepeam prea bine la dat provocari așa ca speram ca atunci când pica pe mine sa nu pun provocare. Doamne,te rog. Nu provocare. Sticla se invartea și se pare ca pica pe mine și Chloe.
Eu: Deci...ce alegi?
Chloe: Provocare. Evident.
Firar. Trebuia să fie adevăr.
Eu: Speram sa nu spui asta. Nu ma pricep la provocari. Habar n-am ce să-ți dau. Alya,ajuta-ma.
Alya: Marinette,gandeste. Vei avea vreo idee. Păcat ca nu e și sora ta aici.
Eu: Asta e. Chloe,te provoc sa te duci pana la mine,sa o iei pe Lila pe sus și sa o aduci pe aici.
Alya: Bravo Marinette. Ți-am zis ca vei găsi ceva.
Chloe pleacă și cât o aduce pe Lila noi mai jucam pana ne plictisim. Când ajung ele cred ca mâncam pizza,vom face floricele și ne vom uita la trei filme. Apoi am ceva în minte care le va plăcea. Bătaie cu perne care cred ca va fi pe la patru dimineața. Una din cele mai tari nopti.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Chloe~
Nu suport provocarea care mi-a dat-o Marinette. Adică nu aveam nicio problema dacă era alta persoana,dar Lila? Nu-mi place de ea. Simt ca ascunde ceva,dar nu vreau sa intervin intre ea și Marinette. Oricum,alung gândul asta și sun la ușa.
Lila: Chloe! Ce faci aici? Nu ești la ptrecere?
Eu: În primul rând,da și în al doilea rând,nu ma uri. Este o provocare.
O iau pe Lila în brațe și fug pana nu scapa. Ajungem la Adrien și o duc în camera.
Nino: A reușit. Nu pot sa cred.
Alya: Marinette,cred ca este una din cele mai amuzante provocari.
O pun pe Lila jos apoi Marinette ii explica tot.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Marinette~
Am început să-i explic Lilei de ce a făcut asta Chloe. La început era destul de furioasa,dar după i s-a părut și ei amuzant. Am început să ne uitam la filme în timp ce mâncam pizza și floricele. Am vrut sa începem cu cel de acțiune,apoi cel de comedie și ultimul ăla de groaza. Sper doar sa nu mi se facă frica.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva lui Adrien~
După ce am văzut cele doua filme era cam unu jumate. Cel de groaza dura cel mai mult. Nino și Alya s-au pus unul lângă altul la fel și eu cu Marinette. La începutul filmului nu s-a întâmplat nimic,dar lui Marinette i s-a făcut frica la un moment dat așa ca mi-am pus brațul în jurul ei și am făcut-o sa simtă ca este în siguranța. Era așa atenta la film încât n-a observat ca ma uitam la parul ei albastrui. Era așa superba. Deodată își lasa capul pe umarul meu și se uita mai departe la film pana la film când m-a luat în brațe.
După ce filmele s-au terminat ne gândeam să ne culcam fiindcă era patru și un sfert,dar Marinette a început sa dea cu perna în noi și am urmat-o. Fugeam prin camera unul după altul. Toată lumea radea și se distra pana ce somnul a pus stăpânire pe noi. Ne-am culcat toți pe jos,eu lângă Marinette. În timp ce încercam sa adormim,Boogabu,decand nu i-am spus așa,m-a luat de mana.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Lila~
Nu pot sa cred ca pana la urma am ajuns. Defapt,totul mergea bine pana la filmul de groaza când i-am văzut îmbrățișați. Ah,eu trebuia sa fiu în brațele lui Adrien. Și pentru ca nu e deajuns acum dorm și tinandu-se de mana. De ce patesc eu asta? Și ce ma enerveaza ca se potrivesc așa bine. Dar și eu ma potrivesc cu Adrien. Sunt sora lui Mari. Adică seman un pic cu ea. De ce Adrien nu este atras și de mine. Gata Lila. Culca-te. Mâine este o noua zi de a ma gândi la ceva,defapt,azi.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Marinette~
Seara trecută a fost dementiala. Dementiala de buna. Cât mă bucur ca ne-am distrat foarte mult. Deschid ușor ochii și văd ca toată lumea doarme. Inerc să mă ridic,dar nu pot fiindcă Adrien ma ținea de mana. Am tot încercat să mă ridic și când aproape reușesc Adrien ma ia în brațe. Serios? Băiatul asta crede ca sunt ursulet de plus? Acum n-am de ales decât sa mai stau în brațele blondului cu ochi de smarald. Încerc sa adorm la loc,dar nu reușesc așa ca ma uit pe pereți,la ceas și la prietenii mei care dorm.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva lui Adrien~
Dormeam liniștit și deodată simt cum Mari voia să se ridice,dar o țineam de mana așa ca nu i-am dat drumul. La un moment dat reusise,dar m-am prefacut ca dorm ca sa o iau în brațe. Nu voiam sa o las sa plece. Voiam să fie lângă mine mereu. Sau măcar pana se trezesc ceilalți. Nu aveam curajul sa deschid ochii ca poate ma vede și atunci poate să se ridice. Nici măcar nu știu cât este ceasul. Așa ca rămân liniștit lângă prințesa mea.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva lui Nino~
După o seara distractivă și obositoare,m-am trezit și nu mai văd pe nimeni înafara de Marinette cu ochii deschiși. Ii fac semn sa tipam din toate puterile ca sa vedem cum reacționează ceilalți. Am numarat pana la trei și apoi i-am făcut semn.
Eu/Mari: Aaaaa,un akuma.
Toți sar de speriați ce erau și se uitau unii la alți. Muream acolo de ras.
Alya: Ce? Unde?
Chloe: Eu nu văd nimic.
Eu: Trebuia cumva sa va trezim.
Adrien: Nino! Voiam sa mai dorm,defapt să mă prefac ca sa stau lângă Marinette.
M-a pufnit râsul și m-am trezit cu o palma din partea Alyei.
Mari: Adica eu aveam grija sa nu te trezesc și tu te prefaci?
Adrien: Poate. Bine,da.
Mari: Ai noroc ca te iubesc.
Eu: Eu mor de foame. Și știe cineva cât e ceasul?
Chloe: E...aproape unu.
Mari: Atunci mâncam și mic dejun și prânz. Haideți. Fac clatite.
Eu/Adrien: Clatite? Noi suntem primi.
Am fugit cu Adrien și ne-am așezat la masa cât Marinette facea clatitele. Alya și Chloe s-au alăturat,iar Lila a ajutat-o pe Marinette.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Lila~
M-am gândit sa o ajut pe Mari cu clatitele ca sa mai stăm de vorba. Voiam sa încerc sa aflu mai multe despre relația lor și sa văd ce trebuie sa fac ca să-i despart.
Eu: Și...am...cum merge cu Adrien?
Mari: Foarte bine. Mă bucur ca și-a revenit. Acum pot fi din nou fericita.
Eu: Ce mă bucur. Ma saturasem sa te văd trista. Și,crezi ca dacă mai face vreo prostie îl ierți?
Mari: Cred ca la început nu din cauza instinctului,dar îmi voi da seama cât de mult îl iubesc și ca nu pot trai fără el încât îl voi ierta. De ce întrebi?
Eu: Doar așa. Nu vreau sa te mai rănească. Și...nu ai vrea să se întoarcă Chat?
Mari: Ba da. De personalitatea aceea a lui îmi este foarte dor.
Eu: Și..daca se întoarce mi-l dai mie?
Mari: Ce-ai zis?
Eu: Nimic. Nu am zis nimic.
Mari:Bi..ne? Clatitele sunt gata. Sa le dam sa mănânce.
Ajungem la ceilalți și cum văd clatitele,cel puțin băieții le infuleca de nu mai pot. Adrien e așa drăguț. Ah...de ce nu e al meu? Și bine ca nu m-am dat de gol lui Mari. Eram aproape. Trebuie sa am mai multă grija cum ma comport în preajma lor.
~Sfarsitul perspectivei~
Sper foarte mult sa va placa. Scuze de greseli si nush cand voi posta. Nu ca am ramas fara idei,dar se termina vacanta si as vrea sa ma bucur de ultimele zile asa ca nu voi mai posta cateva zile. Sper sa nu va suparati. Lectura placuta si va multumesc pentru cei 16k de ochisori.