- Baieti, incetati! Sunt atat de satula de comportamentul asta.
- Eu te-am vazut primul. De mine te-ai ciocnit pe hol in prima ta zi aici, nu de maimutoiul asta.
- Degeaba, la mine a fost nevoie sa ma vada o singura data si sa se indragosteasca.
- Nu mai vorbiti prostii. Nu sunt un lucru, sa vorbesti asa despre mine Diego! Iar tu, spun si il fixez pe Alexander, termina cu aroganta. Pur si simplu ma scoateti din minti.
- Fa-l pe el sa inteleaga! continua amandoi la unison.
Am oftat lung si mi-am trecut palmele peste fata. Spre norocul meu, clopotelul s-a auzit asurzitor si am pornit de pe loc, lasandu-i pe baieti singuri in mijlocul holului. Am intrat in noua clasa, iar privirile toate au cazut pe mine.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am tarait pana in spatele clasei, ocupand ultima banca, exact langa Bella. M-am rugat in timp ce mazgaleam spatele caietului sa nu-mi vorbeasca, dar degeaba. S-a intors spre mine si inainte sa o pot intrerupe, soaptele ei au ajuns la urechea mea.
- Crezi ca putem sa facem un program la baie? Am nevoie pe putin de doua ore.
Am ales sa o ignor, colorand cu pixul in continuare la intamplare.
- Am putea sa fim ca surorile. Sa ne imprumutam chestii, sa mergem la salon si sa barfim..
Din cauza nervilor si a vitezei, pixul a trecut prin foaie ajungand tocmai la coperta.
- Am atatea sa te invat.
- N-am nimic de invatat de la tine, falso.
Cuvintele mele au iesit atat de dur incat Bella s-a dat putin inapoi. S-a incruntat parca derutata, apoi s-a intors la banca ei ramanand nemiscata.
Diego a intrat la scurt timp in clasa, apropiindu-se de mine. Am zambit cand am vazut ca singurul loc liber e tocmai in partea opusa la fereastra, dar asta nu era o problema pentru el. S-a oprit la banca din fata mea, si si-a pus mana pe ea intimidant.
- Buna Jessica.
Fata a ridicat capul si am vazut cand i-a zambit ca o fraiera. Si-a ridicat ochelarii pe nas, timida, fara sa isi ia privirea de la el.
- Nu vrei sa facem schimb de locuri? Te rog.
La ultima propozitie, Diego si-a pus si celalalt brat pe banca privind-o in felul sau patrunzator. Felul cu care m-a cucerit si pe mine.
Jessica si-a strans cartile intr-o secunda, apoi s-a ridicat zambind in continuare pana la urechi, si s-a mutat in banca de la geam, fostul meu iubit ocupandu-i locul. Mi-a aruncat o privire peste umar, zambind intr-o parte si facandu-ma sa imi las ochii in caiet.
*Toata ora am incercat sa fiu atenta, dar degeaba. Privirea imi fugea intr-una spre el. Ii urmaream fiecare miscare, cum fiecare muschi se incorda cand scria, cum ducea usor capul spre stanga cand nu intelegea ceva. Felul in care isi pisca usor buza de jos cand se plictisea sau cand batea cate un ritm necunoscut cu pixul in banca.
Clopotelul a sunat intr-un final, iar cand am aruncat privirea in caiet am facut ochii mari. Nu luasem nicio notita, a fost in imaginatia mea. In schimb, pe ambele foi se intindea chipul lui Diego, din profil. Era conturat perfect, cu un maxilar proeminent si umbre usoare pe sub ochii patrunzatori. Nu stiam ca pot face asta.
Am ramas acolo, atingand usor partile unde desenul era scos in relief la cat de tare am apasat. Mi-am revenit brusc, gandindu-ma ca cineva ma poate vedea, si am inchis caietul cu o pocnitura.
- Sa inteleg ca nu va place deloc geometria, comenteaza profesorul aruncandu-mi o privire amuzata.
Toata lumea s-a ridicat, dar cand am vrut, am fost asezata inapoi subtil, de umar. L-am privit pe Diego intrebandu-l din priviri ce tot face, insa el doar a zambit. I-a spus profesorului ca mai ramane sa imi explice unele figuri, in timp ce clasa s-a golit complet, ramanand doar noi doi.
- E timpul sa vorbim, spune si isi trage un scaun in fata mea.
- Nu cred ca mai am ceva de adaugat.
- Ce cauti aici si ce s-a intamplat cu tatal tau?
- Inceteaza!
- Raven. Uita-te la mine. Cred ca ma cunosti suficient de bine sa iti dai seama cand mint si cand sunt serios. Spune-mi ce se petrece cu tine.
- Esti asa un actor!
S-a ridicat si si-a dus mainile la ceafa de cateva ori, dupa care s-a intors spre mine si s-a lasat la nivelul meu.
- Atunci facem asa. Nu pleci de aici, pana nu imi spui ce ai. Si astazi, numai noi am avut geometria in laboratorul asta. Nimeni nu mai vine.
L-am privit nervoasa. Imi venea sa il lovesc si sa plec de acolo, dar intr-un fel sau altul, el chiar nu stia ce se petrece, sau ca tata l-a bagat intr-o ecuatie fara voia lui.
- Tata s-a intors.
- Am nevoie de mai multe detalii.
- Si sunt pedepsita.
- In ritmul asta, o sa termini sa-mi spui tot cam .. pe miercuri.
- Si m-a mutat in clasa cu tine, si m-a bagat intr-un film cu Alex protagonist si a adus-o pe Bella in casa noastra.
- Wow, mai usor!
Mi-am dat ochii peste cap si l-am impins usor cu palma in piept.
- Nu vad legaturile.
- Diego, el stie ca sunt prinsa intre tine si Alex. Stie ca nu o suport pe Bella nici cat negru sub unghie. Stie ca sunt genul care fuge de probleme, cum am incercat si acum. Si incearca sa imi dea o lectie.
- Nu-i mare branza. Stiu ca pe mine ma iubesti, nu esti prinsa nicaieri. Iar Bella? E teritoriul tau, o poti face sa plece de bunavoie.
- E mult mai grav decat pare. Nu am mai fost niciodata indragostita de doi baieti.
Sprancenele i-au cazut imediat intr-o incruntatura si am vazut cum isi incorda maxilarul.
- Te minti singura. Nu simti nimic pentru el.
- Ba simt, si imi pare rau. Asta e adevarul. Defapt, chiar m-as minti singura daca as spune ca nu e adevarat.
- De ce imi faci una ca asta?
- Nu e vina mea ca te-ai impacat cu Bella!
- Ai disparut, Raven!
Vocea lui a umplut toata clasa, terminandu-se intr-un ecou. Acum era in picioare, eu privindu-l de jos si aratand superior. Am observat ca incerca sa isi abtina nervii insa a cedat si dintr-o miscare mi-a aruncat caietele de pe banca.
Am tresarit si am vrut sa ma ridic, dar mi-a luat-o inainte, aplecandu-se sa le ridice ramanand nemiscat acolo.
- Diego, e totul in regula?
- De ce te minti, Raven? spune cu o voce gatuita si se ridica brusc, intorcandu-se cu caietul meu, deschis la paginile de astazi.
Chipul lui desenat era perfect ca cel real. Mi-am lasat privirea in pamant rusinata ca a descoperit, si i-am luat usor caietul, inchizandu-l.
- Recunoaste.
S-a apropiat pana m-a lipit de banca. Eram prinsa intre lemnul rece si corpul sau fierbinte si impunator. Mi-am pus palmele pe el incercand sa il indepartez, dar am intepenit acolo.
- Te rog..
- Ce ma rogi, Raven?
- Lasa-ma sa plec.
- Uita-te la tine cat de vulnerabila esti in preajma mea. Niciodata nu te-am vazut asa. Stii cum se numeste asta? Dragoste. Asa e, Raven. Vulnerabilitatea in preajma unei persoane, e defapt iubire.
- Diego..
- Uite cum facem. Daca tu imi spui acum cu toata sinceritatea ca vrei sa te las, esti libera. Priveste-ma fix in ochi si impune-mi.
Mi-am ridicat privirea spre el, fixandu-l asa cateva momente pana cand a inceput sa zambeasca.
- Stii ce vad in ochii tai?
Am dat negativ din cap, ca un copil de gradinita, parul meu ravasindu-se usor.
- Ca vrei sa te sarut.
Obrajii mi s-au aprins imediat si am lasat privirea in jos, insa Diego mi-a ridicat imediat barbia. S-a apropiat si tanjeam sa ii simt buzele odata, insa atunci s-a auzit usa.
- Nici sa nu-ti inchipui!
Alex a inaintat cu pasi apasati si m-a tras de mana pana am ajuns langa el.
- A ramas singura putin si ai incoltit-o deja? Mincinosule.
- Pleaca. M-am saturat de tine!
- Sa mergem Rav.
- Nu. Ea ramane cu mine cuceritorule, continua Diego si ma apuca de cealalta mana.
- Stii cat de mult as vrea sa iti sparg mutra aia?
- Stii cat de mult as vrea sa te calc cu masina?
- Incetati! In numele a tot ce e sfant, ma zapaciti. O sa innebunesc in ritmul asta. Nu mai suport nici macar un minut. Nu vreau sa fiu cu niciunul dintre voi. Acum sunt destul de clara?
Vocea mea a rasunat puternic in incapere. Mi-am luat caietele si rucsacul, dupa care am trecut printre ei si am iesit din clasa. Am asteptat autobuzul si intr-un final am ajuns acasa.
- Si cum a fost astazi? intreaba Bella de la etaj, infasurata intr-un halat pufos si cu parul ud cazandu-i pe umeri.
Am inchis ochii, incercand sa ma calmez, ea fiind ultima de care aveam nevoie.
- Da, cum a fost astazi? intreaba si tatal meu ce si-a facut aparitia din bucatarie.
- Multumesc pentru tot.
- Serios? intreaba confuz.
- Serios. M-ai facut sa fac o alegere extrem de importanta.
- Pe cine ai ales?
- Oh, nu asta, tata. O alegere mult mai importanta.
- Si anume?
- Imediat ce o sa am varsta necesara, o sa dispar din casa asta pe veci. Asa ca felicitari, batrane! Esti pe cale sa iti pierzi unica fiica, spun cu rautate apoi urc in camera mea fara sa mai privesc inapoi.
Buna! Am reusit in sfarsit sa postez si aici, iar ramaneam in urma. :)) Damn, cate mesaje am primit pe privat, inteleg ca va place, nu gluma. Ma bucur sa aud asta! ♥♥ Va multumesc pentru tot dragilor. Va imbratisez pe toti ♥♥