Top Love

Capitolul II

Liceul Broken este unul din liceele de arta ale orasului, iar eu am fost admisa cu o medie destul de mare la sectia de cinematografie. [ Nu ma faceti tocilara] Copiii de toate rasele posibile roiau in jurul sau iar pe mine ma dezgusta atata fericire. Come on .. adica era doar prima zi de scoala, nu cine stie ce eveniment nemaivazut. Am privit foile afisate pe panou si mi-am cautat numele dupa care am plecat spre clasa. Ma astepta o zi tare grea.

   Sala era mult mai mare decat imi imaginam, cu bănci proaspăt lăcuite, si desene la care trebuia sa te chiorăști pentru a intelege ceva. A dracu' chimie ! Mirosul de vanilie din aer era acoperit de mirosul parfumurilor ieftine, genul de parfumuri folosite la înmormantari. Am intrat nepasatoare si mi-am croit in drum pana in ultima banca, fara sa-mi pese de privirile celorlalti. Adica, sunt sigura ca nu aveam nimic pe fata . Pe bune, verificasem cand am plecat de acasa. O fata mi-a intins mana si m-a smuls din propriile ganduri. Mi-a zambit șubred si eram gata sa izbucnesc in ras.

   - Numele meu e Margaret ! 

   - Parintii tai te urau?

   - Nu.. de ce spui una ca asta?

   - Pentru ca numele tau suna a papadie. Stii ce e ? E o planta care nu ajuta pe nimeni nu nimic. La fel ca tine. Nu ma ajuti cu nimic si nici nu-mi amintesc sa te fi intrebat ceva.

Fata s-a speriat si a plecat. Nu am chef de prieteni noi, si mai ales de genul "am luat un premiu la concursul de muls vaci" . Be serious ! Mi-am vazut de ale mele pana cand a sosit si prima profesoara a noastra in sfarsit. Eram nervoasa. Se presupune a fi un liceu de elita si dupa ce ca primesc toti provincialii aici , profesorii mai vin si la jumatatea orei. 

   - De pe ce continent ai ajuns?

    Profa a ridicat capul uimita si s-a uitat in clasa de la un capat la altul. Sprancenele sale erau atat de accentuate ca pentru cateva secunde am avut impresia ca sunt privita de o bufnita. Am ridicat usor degetul spre fata de mai devreme; nici nu a avut timp sa se explice.

A trimis-o direct in biroul directorului iar eu cred ca aveam sa pocnesc de ras pe sub banca. Nu era chiar asa rau. Dupa prima ora am iesit pe hol sa-mi caut dulapul si sa vad câtă rugină poate sa cada de pe el. La intersectia dintre doua holuri m-am trezit pe jos, cu cartile mele imprastiate.Mi-am ridicat privirea iar in fata mea statea un baiat brunet, cu trasaturi accentuate si un corp proeminent. Ochii sai erau patrunzatori si .. oh ! Vorbea cu mine.

   - Imi pare foarte rau. Nu te-am vazut..

   - Bineinteles. Voi nu prea vedeti tipele abia transferate.

   - Nu e vorba de asta, dar mi-ai aparut in cale deodata si nu am putut sa te evit.

   - Sigur ca da, continui plictisita si dau sa plec dar sunt prinsa de incheietura.

   - Cum te numesti?

   - Asta nu cred ca e treaba ta.

   - Voiam sa spun doar ca ai nevoie de putina gheata. Cucuiul ăla pare ca vrea sa se afirme mai ceva ca tine.

   - Hei, Raven ! 

   Abby, cea mai buna prietena a mea din generala ma striga din capatul celalalt al holului, fluturând cu mana ca si cum isi lua ramas bun de la Titanic. Era asa prostanaca uneori, dar una din persoanele rare pe care le iubeam cu adevarat.

   - Deci asta e numele tau.. Eu sunt Diego. Sunt in penultimul an la cinematografie si ..

   - Trebuie sa plec.

Am fugit de sub privirea lui. Cine se credea? Vorbea asa ca un star de cinema si ce? Astepta acum sa ma uit cu sclipiri in privire si sa salivez doar pentru ca era a XI-a si corpul sau nu dezamagea pe nimeni? Nu multumesc. Tot baiat era iar eu tot la teoria mea raman. Clar.