Top Love

Capitolul XXXIII

- Domnule, nu se poate sa mergeti acum. Nu aveti bilet, nu aveti loc, nu aveti nimic! se auzea vocea blondei care intampina oamenii. 

Mi-am ridicat privirea incetosata de lacrimi si m-am uitat pe geam. Mi-a scapat un suspin si apoi m-am oprit instantaneu pentru ca nu imi venea sa cred ce se intampla. Blonda se certa cu Diego, care era foarte aproape de ea si din alte circumstante chiar as fi crezut ca era gata sa ii dea una, de o aduna in bucati dupa. L-am vazut cand a scos un teanc consistent de bani, si i l-a aruncat in fata, imprastiindu-se peste tot.

  - Tine-i ! Imi iau acum bilet pe loc. Si nu am nevoie de loc. Stau in picioare! 

  - Opt ore?

  - Si noua daca e nevoie. Acum da-te din calea mea.

  - Ma tem ca daca nu plecati o sa chem paza. 

A impins-o de autobuz si am vazut cum blonda cauta din priviri ajutor, dar degeaba. Soferul nu spunea nimic, iar tipul de la bagaje isi fuma tigara ca si cum ploua cu lapte si miere. 

  - Asculta-ma, si asculta-ma bine! Cu sau fara bani, o sa ma lasi sa urc in autobuzul asta, altfel nu plecati de aici.

  - O sa chem paza. 

  - Chiar te rog! 

Am vazut-o ca se indeparteaza, avand o tentativa de a fugi pe tocurile ei nasoale. Atunci, intr-o fractiune de secunda, Diego l-a bagat pe tipul de la bagaje in autobuz cu tot cu tigara si a mai scos cativa bani, aruncandu-i in fata soferului.

  - Da-i drumu' !

Soferul l-a privit ciudat insa prietenul meu, sau fostul meu prieten [nici eu nu mai stiu clar] nu avea timp de nimic.

  - Nu ma privi asa. Mai am bani cat sa-ti petreci Craciunul viitor la Paris. 

Atunci s-a azit motorul si autobuzul s-a pus in miscare. Diego a venit langa scaunul meu, si s-a pus jos, pe mijlocul culoarului.

  - Hei iubito.

  - Tu iti bati joc de mine?

  - N-as face niciodata asta, spune privind in fata ca si cum nu s-a intamplat nimic.

  - Ai facut un scandal in aeroport. Oamenii din autobuzul asta probabil sunt terifiati, si plus ca era sa iei la bataie si insotitoarea aia blonda, ii soptesc.

  - Nu e vina mea ca are lipsa la neuroni. 

  - Diego! 

  - Chiar m-a enervat. Urma sa fac o fapta tare necugetata pentru un baiat daca nu pleca odata. Iti jur iubito. 

  - Nu-mi mai spune asa. Ce Dumnezeu cauti aici?

  - Simplu. Daca nu ai vrut sa ramai, atunci voi veni eu cu tine. 

  - Si daca fugeai de acasa te pregateai mai bine.

  - Sa-ti amintesc ca era sa imi rup gatul pana sa ajung?

  - E o situatie patetica de la un capat la celalalt! Nu ai ce face la New York cu mine.

  - O sa am grija de tine. 

  - Nu sunt un copil ! 

Cativa oameni m-au privit si mi-am dat seama ca ridicasem tonul destul de mult. 

  - Nu am spus asta, dar tot ai nevoie de un punct de sprijin, iar acela sunt eu Rav.

  - Inceteaza sa ma alinti si sa te porti frumos. Vroiam sa plec sa scap de lumea veche, sa o iau de la capat. Eu am trecut peste, si asta ar trebui sa faci si tu Diego.