Top Love

Capitolul XXVI

Cel mai bun prieten. Ce sinonim pot gasi aici? Frate .. camarad .. amic .. Nici nu stiu, pentru ca sinonimul meu este un nume. Un nume care si-a pus amprenta asupra anilor peste viata mea, peste sufletul meu. Eram mai mult decat nedumerita. Eram pur si simplu ametita, stanjenita si imi era frica. Cel mai greu lucru este sa poti sa refuzi, fara sa ranesti. Imi era teama sa ii mai privesc ochii acum, care imi aratau aceiasi dragoste ca intotdeauna, dar pentru prima oara stiam ce fel de dragoste era, si nu ma incanta. Probabil urma sa ma fac mica si sa incep sa ma bâlbâi in timp ce el se enerva din cauza stangaciei mele si a faptului ca ma purtam cu el ca un copil mic, pe care nu vreau sa il fac sa planga. 

  - Raven! 

Cineva tocmai imi daduse o lovitura de cot si m-am clatinat pe scaun, in timp ce Bufnita, profa pe care am necajito din prima zi ma privea insistent. 

  - Nu stiu.

  - Asta am observat si noi domnisoara. 

  - Pot sa ies pana afara? 

  - Chiar te rog. 

Aerul de afara m-a izbit din plin. M-am asezat pe iarba rece, sub cunoscutul arbore din curtea licelui iar cand am vrut sa imi sprijin capul, am tresarit de durere. Am uitat ca aveam un cucui care se afirma mandru din parul meu des. 

  - Faţa ta trădeaza fiecare sentiment. Credeam ca esti la teatru. 

Corpul meu a intrat in alerta la auzirea vocii. Am ridicat privirea iar ochii mei s-au impleticit cu ai sai. Era de nedescris cate senzatii aveam. James s-a asezat langa mine, fara sa ma imbratiseze cum facea de obicei, cu un aer indiferent. 

  - Ce cauti aici ? am intrebat atat de incet incat nici nu mi-am dat seama daca m-a auzit.

  - Am terminat antrenamentele. 

  - Am uitat ca esti pe profil de sport. Specialitatea ta este ..

  - Arcul, imi continua propozitia. 

  - Exact cum imi amintesc din generala. Cand le confectionam noi si ne jucam toata ziua. Nici nu ma mira ca vroiam sa ramanem la scoala o zi intreaga. 

  - Si mereu castigam.

  - Vrei sa spui ca eu castigam! spun ofticata ca un copil 

M-a privit ironic cu un zambet abia schitat, si parca ii citeam fiecare amintire din ochi, dar in momentul in care i-am zambit si eu, intreaga lui expresie a palit si a devenit atat de rece incat, parca era un strain. L-am luat de mana dar si-a retras-o discret. 

  - Te rog, nu te indeparta.

  - Nu fac asta.

  - Ba asta faci. Preferi sa renunti la prietenia noastra doar sa nu suferi tu.

  - Sunt aici ! Nu am renuntat la nimic.

  - Încă. 

In regula, poate rasuceam si eu cutitul in rana. Mi-am dat seama dupa cat de urat i-am aruncat cuvintele in fata, dar era prea tarziu; James s-a ridicat si a vrut sa plece, insa am strigat in urma lui. 

  - Starky! 

Speram ca apelativul sa schimbe ceva si sa il faca sa se intoarca, dar el doar a ramas acolo incordat, cu bratele pe langa corp si putin aplecat. Apoi cuvintele sale m-au izbit mai ceva ca apa rece, dimineata.

  - Nu imi mai spune asa niciodata. Sunt doar James.

  - Asteapta ..

  - Si tu doar Raven.