Top Love

Capitolul VI

Cum poate cineva sa fie atat de las si imatur? De fapt, la ce ma asteptam? Era din specia baietilor, ceea ce inseamna ca aschia nu sare departe de trunchi. Imaginea cu tipa de ieri mi se derula in minte iar si iar si iar .. exact ca o banda intrerupta. Adica, sa fim seriosi. Avea hainele, fitele si formele triple cat ale mele iar asta ii dadea multe puncte sa-mi ia fata. In fond, de curand aflasem ca tipa era a XI-a, chiar in clasa cu Diego. Numele sau era Bella [ca o mica catea] Ma simteam ca si cum am ramas fara variante la "Vrei sa fii milionar" doar ca aici nu stiam exact ce pierd. Totusi, de ce ma gandeam la asta? La urma urmei chiar nu imi pasa, nici de aia si nici de el. Simteam cum imi e rau de la stomac si abia asteptam pauza sa imi cumpar niste prostii de la fast-food'ul scolii pentru ca eram lihnita. [ Imi asumam sa mananc toate chestiile alea cu miros de acid chimic, chiar daca as fi cazut si m-ar fi luat tremuricii precum un caine la veterinar. Adica, pana acum nu am ajuns la spital .. cel putin nu cu o intoxicatie alimentara]

  - Domnisoara Gold ! 

Am clipit repetat si mi-am dat seama ca uitasem ca eram in clasa, la ora de literatura cu Bufnita         [ de data asta noi i-am pus porecla, dupa sprancelene ei accentuate mult prea exagerat] Toti colegii ma priveau iar eu mi-am aruncat ochii in fata clasei unde ambele table erau full. " Ma intreb cum de n-ai scris si pe perete" gandesc eu rautacios. 

  - Puteti repeta intrebarea, va rog ?

  - Raven, pentru ce vii tu la scoala?

" Ehee. Raspunsul ar fi mai amplu ca viata ta daca ma apuc sa-ti explic." imi spun din nou in gand, gata sa izbucnesc in ras.

  - Ma intreb ce e asa amuzant!  spune pe un ton rasunator, privindu-ma adanc.

"Faptul ca ma privesti ca si cum as fi un soarece, adica masa ta de pranz." Incercasem sa ma abtin .. chiar imi muscasem si buza dar am izbucnit in ras . Imaginatia mea era mult prea bogata si sarcastica, iar uneori aveam impresia ca imi joaca feste. Profa se pregatea de al doilea "tunet" din voce, cand clopotelul a acoperit toate zgomotele. Mi-am luat rucsacul si am iesit in viteza fara sa o mai salut. Salvata de clopotel. 

  Am fugit direct la "Happy Chick" care nu era altceva decat un fast-food ca orice altul, plus cateva ajustari cum ar fi cafeaua in meniu, mancare chinezeasca si numele stupid. Dupa ce mi-am comandat un meniu intreg la pachet, m-am gandit sa nu raman la masa sa mananc [ nu e ca si cum era vreo jumatate de liceu acolo] asa ca m-am hotarat sa ma intorc in sala de teatru. Mai erau cam 30 de minute pana incepe ora. Acolo e mereu liniste si imi da o stare tare buna, plus ca nu miroase a generatii de soareci ca altele locuri de genu'. Aveam sa mananc acolo singura. Ideea mi-a suras imediat, mai ceva ca surpriza mamei de ziua mea. Chiar nu vreti sa stiti ce era.

  Eram atat de entuziasmata, ca auzeam o melodie in propriile mele ganduri. Era frumoasa si lenta, acompaniata de o chitara clasica. Imi placea atat de mult ca nu vroiam sa dispara. Cu cat mergeam mai repede cu atat o auzeam mai tare pana cand .. m-am oprit. Nu era in mintea mea .. cineva chiar canta! M-am furisat usor dupa usa de la intrare si am aruncat priviri in toata sala. Un baiat statea jos cu picioarele incrucisate, pe scena, cantand la chitara fara macar sa simta lumea care il inconjura. Era magnific si vroiam sa ma apropii ca sa ii aud mai bine vocea dar in momentul acela s-a ridicat iar chipul sau a stralucit in lumina. Diego! 

  Socul m-a lovit atat de tare ca mi-am scapat toata gentuta de carton cu mancare. Privirea lui s-a abatut asupra mea si fara sa mai astept vreun cuvant din partea lui mi-am tras gluga pe cap si am fugit. Ultimul lucru de care aveam nevoie, era ca el sa creada ca il urmaream. Nu multumesc! Si totusi daca si-a dat seama ca sunt eu? Am fugit ca o lasa. Doar il priveam cum canta .. Mda. Sigur. Il priveam ascunsa de dupa o usa. " Revino-ti Raven! " am tipat singura la mine.

  Mi-am dat jos hanoracul si l-am impins in dulap, dupa care iar am inceput sa alerg pana inapoi la sala de teatru, sau intarziam la ora. [am facut mai mult sport zilele astea decat la antrenamentele de la hockey] Am ajuns ultima la ora si mi-am cerut scuze insa domnul Sheep tot mi-a atras atentia:

  - Punctualitatea este esentiala in teatru, domnisoara Gold ! 

  - Imi cer scuze. Nu se va mai repeta. 

Mi-a zambit lung si cu caldura apoi s-a asezat in scaunul sau, trimitandu-ne pe toti pe scena pentru noile repetitii. La finalul semestrului, aveam un spectacol foarte important cu tot liceul, atat cu numere de dans si cantat, cat si cu piese de teatru, dintre care si a noastra. I-am aruncat o privire lui Diego, timp de o secunda, dar expresia sa era neutra si putin obosita. Sigur nu vazuse nimic. Repetitiile au inceput si totul a decurs perfect, chiar daca mai erau momente cand greseam si radeam unii de altii. Baietii de a XI-a, chiar pareau mai putini fraieri ca majoritatea, ceea ce m-a facut sa apreciez faptul ca jucam alaturi de ei, si nu de alta clasa. Plus ca nu era intreg colectivul si spre norocul meu, Bella nu intra in piesa noastra. 

  Dupa ora chiar aveam nevoie de o masa buna! Chiar daca nu ma mai durea stomacul, simteam miros de mancare pretutindeni la cat de foame imi era. Bratele imi era foarte reci asa ca mai intai am trecut pe la dulap sa imi iau hanoracul inapoi. Cand am deschis usa, a fost atat de inghesuit ca s-a catapultat afara, pe jos.  M-am intins dupa el si in acelasi timp si mana altcuiva.

  - Chiar e timpul sa vorbim Rav . Si fac pariu ca ti-e foame! spune Diego privindu-ma cu jumatate de zambet si cu mana peste a mea tinand hanoracul.