Capitolul III

4.3K 315 53
                                    

 Eram aproape de sfarsitul ultimei ore. Dupa atatia ani daca prietenii ma intrebau care este ora mea preferata, pe langa pauza acum puteam sa raspund si cu arta teatrala. Profu nostru era tare ciudat si vorbea atat de repede de zici ca era un minion turbat. Ma gandeam numai la fluturi si fantani de ciocolata cand, domnul Sheep [ porecla pusa de echipa de fotbal a liceului din cauza parului sau vâlvoi ] m-a catapultat din propriile ganduri.

   - Ora viitoare veti lua parte la prima voastra piesa de teatru. Si am si vesti bune.

   - Taylor Lautner va fi printe noi ?! intreb ca o fana crizata

   - Ai fost aproape,dar nu. Cei de la a XI-a cinematografie au fost de acord sa joace alaturi de voi si, astfel mai puteti invata si cateva tehnici profesioniste.

   Sigur erau mai multe clase inafara de a mea si a tipului care m-a placat. Adica nu putea sa fie exact in cea mentionata. Si chiar de era asa, nu inteleg ce imi pasa mie. La urma urmei, de ce il evitam? Era doar un tip cu care m-am ciocnit din greseala si cu care nu aveam sa mai vorbesc de acum. Simplu. Mi-am vazut de ziua mea in continuare, alungandu-mi gandurile alea nefolositoare. 

   Ma intorceam spre casa , cu mainile in buzunar iar cand casa mea a devenit vizibila, l-am vazut pe marele meu ostas cum ma asteapta in prag. Si incepem..

   - Hei tată.

   - Lasă asta. Cum a fost ? Ti-ai facut prieteni?

   - Eu nu am nevoie de prieteni. Sunt precum cutitele . Daca le porti la tine, nici nu stii cum te pot rani odata, cand nu esti atent.

   - Ce comparatie jalnica, Raven.

   - Ca si camasa ta. 

Am trecut pe langa el, am salutat-o pe mama din mers si am urcat in camera mea. Mi-am dus mana usor la frunte, unde cucuiul de azi inca stationa. Probabil din cauza lui imi zvâcnea tot capul de durere si ma usturau ochii . Eram obosita si ametita, mai ales ca nu intelesesem nimic din ziua de azi. Am adormit cat ai clipi, inca imbracata cu jacketa. Visam ca eram la o petrecere de top, unde muzica zguduia fiecare coltisor in parte, iar baietii se intreceau la "cine se ineaca primul in bere". Mi-am dat seama ca soldurile mele erau cuprinse de mainile cuiva. Scarbos! Mi-am intors furioasa privirea care a palit la vederea acelor ochi patrunzatori din nou. Diego imi zambea euforic. Casa a inceput sa vibreze dar mi-am dat seama ca era doar telefonul meu. M-am trezit instantaneu. Am privit ceasul care imi spunea ca am dormit vreo doua ore. Numarul de pe telefon era necunoscut dar totusi mesajul m-a facut sa tresar si sa imi dau seama repede cine era.

   " Imi pare rau pentru lovitura de astazi, sincer. Nu ma baga in aceiasi oala cu marii cuceritori din liceu.  Nu sunt genul Rav.  Pupici"

Pupici?! Cine Dumnezeu ar vrea asta, si mai ales de la el? Si de cand isi permite sa mi se adreseze cu un alint? Mai penibil de atat se putea? Chiar incepeam sa nu il suport, si ma enerva si mai rau gandul la visul ala! Mai bine o visam pe mama cum canta, si asta nu e deloc placut avand in vedere ca la notele inalte seamana cu o girafa.

   * A doua zi, domnul Sheep ne-a inlocuit ora de spaniola cu ora lui, ceea ce mie chiar imi convenea.

   - Dupa auditiile de ieri, am repartizat momentan rolurile principale ale piesei de teatru. Dar pot fi schimbate oricand. Repet, pot fi schimbate.

Repeta, ca doar te crezi pilot de avion, ce dracu.

   - Astfel in rolul adolescentei va fi .. Raven Gold ! 

Am privit in jur la auzul numelui meu. Ce prostuta! De parca ar mai fi fost cineva. Le-am zambit celorlalti care ma priveau cu ciuda si am urcat pe scena. Ma simteam asa bine . Era o energie pozitiva si puteam sa jur ca aveam o sclipire in ochi. Profu' a continuat.

   - Iar in rolul baiatului dulce si indragostit , am hotarat sa punem pe cineva din clasa a-XI-a , pentru a vedea cat de bine stiti sa va adaptati la situatii noi. Vino,Diego ! 

Accidental mi-am scapat scenariul din mana si m-am intins repede sa il ridic, avand chiar cateva secunde sa injur fara sa fiu auzita. Filmul asta era mai mult horror decat de dragoste, pentru mine. Nu imi era de ajuns ca eram dezavantajati de cei din clasa mai mare, dar acum trebuia sa par si indragostita de tipul asta. Si totusi .. poate asta era actoria! Poate era o sansa chiar buna sa imi fortez limitele mele cand vine vorba de teatru. 

   - Ai primit mesajul meu ? intreaba in momentul in care urca pe scena langa mine

   - Fiecare cuvint era mai stupid ca altul. De unde ai numarul?

   - Nu asta conteaza. Voiam doar sa iti spun ; cu cat esti mai rece, cu atat ma atragi mai mult.

Top LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum