Capitolul 39

1.2K 108 23
                                    

  - Baieti, incetati! Sunt atat de satula de comportamentul asta.

  - Eu te-am vazut primul. De mine te-ai ciocnit pe hol in prima ta zi aici, nu de maimutoiul asta.

  - Degeaba, la mine a fost nevoie sa ma vada o singura data si sa se indragosteasca.

  - Nu mai vorbiti prostii. Nu sunt un lucru, sa vorbesti asa despre mine Diego! Iar tu, spun si il fixez pe Alexander, termina cu aroganta. Pur si simplu ma scoateti din minti. 

  - Fa-l pe el sa inteleaga! continua amandoi la unison. 

Am oftat lung si mi-am trecut palmele peste fata. Spre norocul meu, clopotelul s-a auzit asurzitor si am pornit de pe loc, lasandu-i pe baieti singuri in mijlocul holului. Am intrat in noua clasa, iar privirile toate au cazut pe mine. 

Mi-am dat ochii peste cap si m-am tarait pana in spatele clasei, ocupand ultima banca, exact langa Bella. M-am rugat in timp ce mazgaleam spatele caietului sa nu-mi vorbeasca, dar degeaba. S-a intors spre mine si inainte sa o pot intrerupe, soaptele ei au ajuns la urechea mea.

  - Crezi ca putem sa facem un program la baie? Am nevoie pe putin de doua ore. 

Am ales sa o ignor, colorand cu pixul in continuare la intamplare. 

  - Am putea sa fim ca surorile. Sa ne imprumutam chestii, sa mergem la salon si sa barfim..

Din cauza nervilor si a vitezei, pixul a trecut prin foaie ajungand tocmai la coperta. 

  - Am atatea sa te invat.

  - N-am nimic de invatat de la tine, falso.

Cuvintele mele au iesit atat de dur incat Bella s-a dat putin inapoi. S-a incruntat parca derutata, apoi s-a intors la banca ei ramanand nemiscata. 

Diego a intrat la scurt timp in clasa, apropiindu-se de mine. Am zambit cand am vazut ca singurul loc liber e tocmai in partea opusa la fereastra, dar asta nu era o problema pentru el. S-a oprit la banca din fata mea, si si-a pus mana pe ea intimidant.

  - Buna Jessica. 

Fata a ridicat capul si am vazut cand i-a zambit ca o fraiera. Si-a ridicat ochelarii pe nas, timida, fara sa isi ia privirea de la el. 

  - Nu vrei sa facem schimb de locuri? Te rog.

La ultima propozitie, Diego si-a pus si celalalt brat pe banca privind-o in felul sau patrunzator. Felul cu care m-a cucerit si pe mine. 

Jessica si-a strans cartile intr-o secunda, apoi s-a ridicat zambind in continuare pana la urechi, si s-a mutat in banca de la geam, fostul meu iubit ocupandu-i locul. Mi-a aruncat o privire peste umar, zambind intr-o parte si facandu-ma sa imi las ochii in caiet. 

*Toata ora am incercat sa fiu atenta, dar degeaba. Privirea imi fugea intr-una spre el. Ii urmaream fiecare miscare, cum fiecare muschi se incorda cand scria, cum ducea usor capul spre stanga cand nu intelegea ceva. Felul in care isi pisca usor buza de jos cand se plictisea sau cand batea cate un ritm necunoscut cu pixul in banca. 

Clopotelul a sunat intr-un final, iar cand am aruncat privirea in caiet am facut ochii mari. Nu luasem nicio notita, a fost in imaginatia mea. In schimb, pe ambele foi se intindea chipul lui Diego, din profil. Era conturat perfect, cu un maxilar proeminent si umbre usoare pe sub ochii patrunzatori. Nu stiam ca pot face asta. 

Am ramas acolo, atingand usor partile unde desenul era scos in relief la cat de tare am apasat. Mi-am revenit brusc, gandindu-ma ca cineva ma poate vedea, si am inchis caietul cu o pocnitura.

  - Sa inteleg ca nu va place deloc geometria, comenteaza profesorul aruncandu-mi o privire amuzata. 

Toata lumea s-a ridicat, dar cand am vrut, am fost asezata inapoi subtil, de umar. L-am privit pe Diego intrebandu-l din priviri ce tot face, insa el doar a zambit. I-a spus profesorului ca mai ramane sa imi explice unele figuri, in timp ce clasa s-a golit complet, ramanand doar noi doi.

Top LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum